Am făcut parte din prima promoţie de şoimi ai patriei care au învăţat să cînte imnul naţional de atunci într-o nouă variantă ("Multe secole luptară / Străbunii noştri eroi / Să trăim stăpîni în ţară / Ziditori ai lumii noi" etc.). Ceva mai tîrziu a apărut în manualele şcolare un imn facultativ, o coproducţie pacifistă N. Ceauşescu-A. Păunescu: "Să facem din tun tractoare / Din atom lumini, izvoare / Din rachete nucleare / Pluguri de arat ogoare". Un surogat al surogatului... Dacă lumea "internaţionalist-proletară" din anii '50 era o lume a clonelor, a copiilor după Kremlin, naţional-comunismul ceauşist a fost, prin excelenţă, o lume a surogatelor, a înlocuitorilor. "Metaforele epistemologice" ale ceauşismului tîrziu erau Nechezolul, Frucola, Gumela, Salamul cu soia. În timp ce Cîrmaciul livra armament ţărilor lumii a treia, în România prolifera "lupta pentru pace", preluînd şi recondiţionînd din arsenalul eco-pacifismului vestic din anii '60-'70 retorica anticapitalistă. Reviste pentru pionieri precum Cutezătorii sau Luminiţa erau înlocuitorii autohtoni ai revistelor de benzi desenate occidentale. Aventurilor exoticului Corto Maltese le corespundeau aventurile nesărate ale neaoşului pîrcălab Buhtea. "Muzica uşoară" se voia a fi un înlocuitor al muzicii pop, iar folk-ul şi rock-ul fuseseră botezate de Adrian Păunescu "muzică tînără". Tînără, da, căci "muzica uşoară" la care ofereau un surogat de alternativă era un hibrid bătrînicios de romantism revoluţionar, romanţă şi lirism simbolic leşinat ("un albastru infinit", "copacul meu se-nalţă în grădina mea", "dormeau pe-o frunză două stele / ca două inimi de argint / iar eu visam că eşti cu mine / că te sărut, că te alint"). Lălăiala despre "Magistrala albastră" performată de duetul Mirabela Dauer-Dan Spătaru pe scena Festivalului de la Mamaia (în contextul dat, însuşi numele staţiunii-gazdă oferea o sugestie decr