S-au dat pedepse grele celor trei băieţi-bărbaţi, vinovaţi de crima de la Dessau. Cel mai în vîrstă, 24 de ani, fost ucenic brutar, acum şomer, a fost condamnat pe viaţă, ceilalţi doi - minori - la cîte nouă ani de închisoare. În noaptea de 10 spre 11 iunie, era sîmbătă spre duminică, după ce s-au distrat în felul lor, cei doi minori au pierdut ultimul tren spre casă. Pe peron s-au întîlnit cu Enrico Hillprecht; şi el pierduse trenul: au băut împreună - de poftă, de plictiseală - şi au descoperit, probabil cu încîntare, că au ceva în comun: toţi trei erau nemulţumiţi de viaţa într-o ţară incapabilă să le satisfacă nevoile, să le ofere o perspectivă. Cei trei băieţi care pînă în acea seară întreţinuseră legături mai mult sau mai puţin sporadice cu grupurile de "capete rase", considerate a fi purtătoare ale neo-nazismului, erau convinşi că străinii strică Germania. După ce restaurantul gării s-a închis şi ei au fost daţi afară, au pornit pe străzi ebrietaţi şi s-au întîlnit cu Alberto Adriano, muncitor, 39 de ani, mozambican. El trăia de doisprezece ani în Germania, era căsătorit cu o nemţoaică şi aveau trei copii. Acest bărbat negru era imaginea concentrată a tot ceea ce ei urau: urlînd "porc murdar, ieşi afară din ţară!" cei trei l-au trîntit, l-au lovit sălbatic şi după ce şi-a pierdut cunoştinţa, l-au dezbrăcat, i-au împrăştiat hainele şi l-au lovit în continuare. Trecătorii au chemat poliţia şi cei trei au fost arestaţi. Victima lor a murit, după trei zile, în spital. Întrebată de medici dacă ar fi de acord să doneze organele soţului decedat, văduva a răspuns: "Soţul meu a fost omorît în bătaie de germani, nu sînt de acord ca ei să beneficieze de organele lui". Ei erau băieţii germani, "capetele rase", despre ei femeia de naţionalitate germană crede că fac parte din alt popor. Şi ei cred la fel: din cauza ameninţărilor cu moartea ea nu a fost prezentă în sa