Toamna aceasta a luat-o cu un tur de pista inaintea calendarului. Nu doar ploile asezate, mocanesti, cum li se mai spune, din ultima vreme si nici vintul, care pe alocuri bate mai tare decit politia, imi dau dreptate. Pina si strugurii s-au copt mai devreme ca de obicei, si porumbul este gata de recoltat, facindu-i pe tarani sa-si ascute secerile, asteptind o veste buna de la rubrica "Meteo" ca sa intre in lan. Pe o vreme ciinoasa, cind parca toate stropitorile cerului erau indreptate impotriva noastra, gata de tragere, am ajuns la Vorniceni. Recunoscut din statisticile politiei ca un sat de batausi, in care un tinar fara cutit la el e ceva ce nu exista, e ca un popa fara buzunare sau, ca sa ma exprim mai evlavios, ca un popa fara credinta, Vorniceniul de astazi si-a mai pierdut din celebritate. "La Vorniceni oamenii-s rai, dar apa-i buna!" circula o vorba prin imprejurimi, vrind sa exprime cum ca dincolo de agresivitatea cu care au fost caracterizati localnicii au totusi o bunatate interioara care nu te lasa ca sa mori de sete. Lucru de care aveam sa ne convingem si noi. Fostul primar al Vorniceniului avea cu doua clase mai mult ca trenul Nu stiu daca am mai facut aceasta afirmatie, dar vorba unui profesor celebru, "am spus-o, ori n-am mai spus-o, eu o repet". La ultimele alegeri locale sita a cernut parca cu mai multa responsabilitate. Personajele pitoresti de odinioara, care printr-o entorsa a istoriei au ajuns primari si-au rezervat acum dreptul de a sta linistiti acasa, locul lor fiind luat de aceasta data de persoane cit de cit competente. Si la Vorniceni entorsa a avut efect, locul primarului Dascaleanu, o caricatura de om, cu doua clase mai mult ca trenul, fiind luat de directorul coordonator al scolilor din comuna, Ovidiu Corleciuc. Sa ma mai uit o data pe text sa nu-i stilcesc numele cum am facut-o saptamina trecuta. Diferenta dintre cei doi e, orice s-ar s