Convorbire cu romancierul şi eseistul Bujor Nedelcovici

Nu înţelegi nimic din lucrarea lui Dumnezeu, dacă nu ai drept

principiu faptul că el a vrut să-i orbească pe unii şi să-i lumineze pe ceilalţi.

Pascal

Ce determină după părerea Dv. apartenenţa unui scriitor la un anumit orizont cultural şi cum se poate integra într-o societate ostilă?

Întrebarea Dv. mă trimite cu gîndul la raportul dintre determinism şi libertate. Nu mă refer la doctrinele deterministe cunoscute: marxismul (primatul condiţiilor sociale şi economice), darwinismul social (primatul biologic şi al rasei) sau naturalismul cultural inspirat de Nietzche şi Freud (voinţa de putere sau inconştientul). Determinismul care a marcat existenţa mea a fost spaţial şi temporal. M-am născut în spaţiul carpato-dunărean şi în timpul posterior celui de-al doilea război mondial. Nu a stat în puterea voinţei mele de a alege nici locul şi nici timpul în care m-am născut, format, educat şi instruit. Nu am putut să-mi aleg contemporanii şi fiecare este fiul timpului său. Dar, a depins de mine (voinţa de reprezentare, afirmare şi nesupunere) să optez pentru poziţia pe care s-o am în raport cu timpul istoric. Aici apare conceptul opus determinismului: libertatea. De la vîrsta de şaisprezece ani am înţeles că societatea în care trăiam m-a desemnat (împreună cu familia) "duşmanul unui regim" - culpabilitate ereditară - pentru că făceam parte din altă "pătură socială" decît cea proletară ce era condusă de "lupta şi ura de clasă". Inconfortul sufletesc şi mental ("Pentru ce am fost desemnat victimă?") s-au transformat într-o revoltă tăcută împotriva unei istorii nedrepte şi absurde. Soluţia? Scrisul! Forma de indignare şi revoltă interioară şi exterioară; terapie, realizare spirituală (împotriva mediocrităţii în care eram împins) şi perspectiva unui protest publi