Amestec haotic de clişee de serial hollywoodian de duzină şi situaţii gen Comisarul Moldovan..., ultima apariţie editorială semnată Petre Sălcudeanu pare mai curând o ciornă la prima mână decât o producţie destinată tiparului. Şi, chiar aşa, se mai putea salva ceva dacă ar fi vorba numai de faptul că autorul însuşi uită, după vreo sută de pagini, numele unuia dintre personaje, rebotezându-l din Vasile (Corcolan) în Nelu, iar aproximările temporale sunt un mister rămas pe veci nerezolvat. Însă din această încrengătură pretenţioasă şi lipsită de o minimă coerenţă care este Sauna trebuie mai mult decât bună-credinţă ca să poţi salva ceva.

Teoretic, lucrurile ar sta cam aşa: în celula unor condamnaţi pe viaţă dintr-o închisoare românească post-revoluţionară apare un individ, Viorel Paraschiv zis Lama, cu misiunea de a-l ucide pe un tânăr de 19 ani, Iancu Nane, care-şi aşteaptă de multă vreme procesul. Nane, poreclit Litera, e un pictor în devenire crescut la orfelinat, care nu ştie de ce este acuzat, dar bănuieşte că totul are legătură cu cele văzute şi trăite de el în urmă cu patru ani, la revoluţie. Lama se înduioşează şi hotărăşte să-l ajute pe Litera în încercarea de a afla cine şi de ce îi voia moartea. Dar de-abia de aici încep problemele, nu atât pentru Iancu Nane cât pentru sărmanul cititor, care, pe urmele unei Nikita din serialul omonim, are de-a face inclusiv cu o avocată purtând o mască ce-o întinereşte cu vreo douăzeci de ani şi pe care o scoate trăgând-o peste cap. Ca să nu mai zic de teoriile conspiraţioniste, cu avocate criminale, bisexuale şi foarte corupte care învârt lumea şi securişti infiltraţi de mulţi ani în închisori ca să-i omoare pe opozanţii regimului, unul dintre aceştia dovedindu-se chiar tatăl ucigaşului de profesie. E de la sine înţeles că singurele personaje pozitive sunt puşcăriaşii, majoritatea, evident, închişi pe nedrept,