Trei sferturi dintre anunţatele epopei politice, de la dl Ciorbea încoace, au ajuns nişte schiţişoare ca pentru răposata Urzica. Ultima, a d-lui Remeş, are măcar meritul unei combustii rapide. Adevăratul Partid Liberal se clădeşte pe fundaţia unui partid de apartament, Liberal-Monarhist, care există doar pentru că n-a dispărut. Şi n-a dispărut fiindcă nu ia nimeni la puricat toate aceste partide din care nu mai există decît sediul şi părinţii lor fondatori.
Cînd dl Ciorbea a înfiinţat ANCD-ul său era greu de crezut că partidul său avea şanse de a intra în Parlament la aceste alegeri. Dar nici dl. Ciorbea nu părea să-şi facă mari iluzii în această privinţă. Dacă mi-aduc bine aminte, fostul primar şi premier vorbea de construirea unui partid de viitor, adevărat Creştin-Democrat. Dl Ciorbea a dat, la despărţire, în ţărănişti, cu acel patetism vizionar cu care, ca premier, într-o zi anunţa că nu pleacă de la Palatul Victoria, iar a doua zi că nu mai poate sta acolo. Acum, dl Ciorbea s-a întors în Convenţie mai mult ca fiul rătăcitor decît ca lider de partid aflat pe picioarele lui.
Dl Radu Vasile, rămas fără funcţia de premier, s-a consolat părăsind PNŢCD-ul împreună cu un număr de parlamentari ai partidului. Apoi şi-a făcut partid, intrînd în combinaţie cu un pitoresc personaj politic, Cornel Brahaş. Rezultatul, Partidul Popular, tot aşa: planuri de viitor mai îndepărtat, partid modern etc.
În această privinţă, pediştii care l-au urmat pe dl Babiuc, cînd s-a iscat ruptura din acest partid, s-au dus cu toţii pe urmele sale la liberali, nu s-au mai încurcat cu un partid nou.
Plecările din APR, precipitate, au dus la naşterea unei Iniţiative care nu mai are cînd să devină partid, dar care probabil că îşi negociază soarta cu vreun partid dintre cele existente.
Iar epopeea politică anunţată de dl Virgil Măgureanu, pe vremea cînd PNR-u
