Carol I constata în jurnalul său, cu o stupoare neconsolată măcar de vreo explicaţie verosimilă, cum regatul pe care îl conduce reuşeşte sistematic, într-un mod extrem de bizar, să se discrediteze ca imagine în Occident. Era vorba, desigur, despre o percepţie dacă nu nedreaptă, cel puţin incorectă a României peste hotare - chiar şi în ce priveşte acele fapte pentru care ea ar fi trebuit mai degrabă lăudată, sau chiar admirată. Cum reuşeşte românul - prin ce masochism travestit în modestie - să-şi compună un CV dezastruos, şi cum îşi mai fac occidentalii cruce exorcizaţi când află câte o ţară cu vocaţie ispăşitoare, numai bună pentru a le sluji ca ecran de proiecţie a propriilor defecte, stereotipii şi nelinişti - rămâne, în afara păcatelor reale pe care ciobănaşul nostru mioritic le are, o întrebare ce-şi aşteaptă încă răspunsul. Constat numai că din vremea lui Carol I am mai promovat ca slujbaşi ai acestui talent atât de special, astăzi lumea nici măcar nu mai ştie de noi.
Cel puţin aceasta e impresia băştinaşului care deschide cartea despre Marea Neagră a lui Neal Ascherson. Autor care stabileşte, precum în cele mai negre temeri ale noastre, un record absolut, scriind o carte cu menţiunea numai întâmplătoare a câtorva date din care cu multă bunăvoinţă s-ar putea deduce că pe aici ar locui, de la o vreme, şi români! Nicolae Ceauşescu, de pildă, vampirul Carpaţilor, dar la nevoie şi rechinul Mării Negre. În timpurile vechi navigatorii se străduiau să completeze petele albe de pe hărţi, Neal Ascherson încearcă azi, cu un ochi interior şi probabil de aceea miop la realitate, să recreeze geografia petelor albe! Privesc recapitulativ indexul generos de la sfârşit. Nu există vreun subiect asupra căruia dl Ascherson să nu se fi informat - mai mult sau mai puţin (sau foarte puţin, sau deloc) legat de Marea Neagră. Abhazii, adighenii, afrikanerii, ahemenizii, al
