Cu burta la spital. Daca este adevarat ca suntem si ceea ce mancam, atunci fara doar si poate, in intimitatea noastra gastronomica, suntem un pamflet viu despre nivelul de trai din Romania. Conform statisticilor, romanul mediu consuma cinci oua, o jumatate de sticla de lapte si sapte masline pe luna....

Cu burta la spital

Daca este adevarat ca suntem si ceea ce mancam, atunci fara doar si poate, in intimitatea noastra gastronomica, suntem un pamflet viu despre nivelul de trai din Romania. Conform statisticilor, romanul mediu consuma cinci oua, o jumatate de sticla de lapte si sapte masline pe luna. Si pe cap de locuitor, fireste, desi in joc e burta si nu capul. Pentru aceste cheltuieli exorbitante, salariul mediu pe economie fiind prea mic ca sa-si potoleasca burta, romanul isi pune capul la bataie. Se descurca si el cum poate. Pentru a manca si pentru a bea pe saturate, musai sa iasa din statistici. Daca ramane acolo, risca sa moara de inanitie.

Visul romanului de toate varstele este sa cumpere mancare multa, satioasa si ieftina. Consumator prin excelenta, nu se mai uita la ce baga in gura. Esential este ca marfa sa fie ieftina. Nu exista piata agroalimentara in care sa nu-i descoperi pe cei care-ti ofera un chilipir. Chilipirul este calea prin care romanul insala statisticile si foamea si mananca orice.

Au fost vremuri cand statul producea in cantitati industriale boli ale nutritiei. Pentru unii, amintirea acelei perioade trezeste nostalgii. Pe-atunci nu se faceau discriminari. Ce nu se gasea... era pentru toata lumea! Politia sanitara nu se inventase. Romanul, ca-n balade, era prieten cu salmonella si trichineloza. Era un gest de patriotism sa suportam cu stoicism mizeria alimentara. Toxiinfectiile alimentare nu se lipeau de noi.

Statutul de consumator ne-a molesit. Acum, periodic spitalele se umplu de victimele unui control