Le iscrizioni parlanti del cimitero di Sapinta
A cura di Bruno Mazzoni Edizioni ETS, Pisa, 1999, 334 p. + ilustratii
Inscriptiile vorbitoare ale cimitirului din Sapinta (Le iscrizioni parlanti del cimitero din Sapinta, Edizioni ETS, 1999)* este prima lucrare ampla pe aceasta tema publicata in spatiul cultural italian. Autorul ei, Bruno Mazzoni, care isi asuma cu modestie doar rolul de „ingrijire“ a editiei, realizeaza o carte complexa, dotata cu tot aparatul filologic, de la Introducere si pina la Glosar si o serie de Indici (onomastic, hipocoristic, toponimic etc.). Lucrarea, care insumeaza in sectiunea de baza 303 epitafuri in romana si italiana, plus alte 17 texte neversificate, apare cu sprijinul Ateneului si al Departamentului de Limbi si Literaturi Romanice al Universitatii din Pisa. Intr-un Preambul de multumire la adresa celor ce i-au inlesnit cunoasterea complexului de la Sapinta, autorul mentioneaza un studiu premergator in italiana al Rodicai Zafiu, Epitafurile din Sapinta, publicat in 1998 in revista lui Franco Mario Ricci, FMR.
Studiul introductiv, amplu si dens, incadreaza, dintr-o perspectiva multivalenta, fenomenul de la Sapinta in contextul devenirii socio-politice a Maramuresului. Reconstituind succint istoricul acestei regiuni stravechi, Bruno Mazzoni subliniaza de la inceput „mindria cu care si azi populatiile satelor din Maramures, revendicind propria «autonomie», tind sa ocroteasca valorile autentice ale Ethosului lor istoric“. El evidentiaza, apoi, „uzul“ politic al valorilor culturale ancestrale ale regiunii. In deceniile comuniste si mai ales in perioada ceausista se recurge premeditat la „valorificarea si difuzarea acestui bogat patrimoniu de forme populare traditionale“. Supralicitarea caracterului genuin si laic al inscriptiilor funerare de la Sapinta convine diriguitorilor culturii comuniste, care ac
