Geo DUMITRESCU
Poezii
Editie completa si definitiva. Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2000, 312 p., f.p.
Aproape intreaga opera poetica a lui Geo Dumitrescu a fost strinsa intr-un volum omagial intitulat Poezii (neasteptat de simplu, daca ne gindim la rezonanta unor titluri precum Libertatea de a trage cu pusca sau Africa de sub frunte). Cartea contine toate ingredientele dragi iubitorului de poezie: conditii grafice excelente, o bogata rubrica de referinte critice, un indice alfabetic in care este specificat anul de aparitie al fiecarui poem si, bineinteles, o mica postfata-bijuterie semnata de Geo Dumitrescu insusi. Poemele selectionate apar intr-o ordine derutanta (propusa probabil de autor); este sugerat un sens invers, o regresie: de la poeme scrise in anii ’60 pina la primele incercari ale poetului, datind din anii ’39-’41.
In loc de prefata putem citi un eseu al lui Eugen Simion scris in 1989 – iata un gest specific criticului in cauza, care nu pierde nici aceasta ocazie pentru a-si autoconfirma perenitatea propriilor judecati. Rindurile impersonale scrise inainte de ’89 sint completate de mici observatii postdecembriste, mult mai animate, mai polemice. Presedintele Academiei renunta la tonul obiectiv (cu care se mindreste atit de mult) si subliniaza neajunsurile culturii romane postdecembriste: „paguboasa viata literara“, „fantasmele care umbla tantose si intolerante pe culoarele istoriei postrevolutioanre“ etc. Asadar un suspect de cuminte comentariu literar combinat cu o scurta invectiva la adresa vremurilor care au tulburat acel ton critic imperturbabil. Prefata se incheie cu o apreciere sugestiva a „inconformismului“ lui Geo Dumitrescu: „Ii sta bine lui Geo Dumitrescu, la virsta lui si la pozitia sa academica, acest simpatic inconformism“.
Demne de discutat sint avatarurile volumului Aventuri liric
