Intr-o dimineata de primavara, in urma cu vreo zece ani, un zgomot ciudat dadea desteptarea in intreg orasul. Populatia Botosaniului a reactionat in fel si chip pe atunci, in functie de ce credea fiecare ca se intimpla. Unii puneau zgomotul pe seama unui accident de circulatie cu faptasul fugind de la fata locului, carabanind dupa el si "materialul probator", cum ii spun avocatii. Altii incepeau sa injure pe la ferestre, crezind ca vreo gospodina matinala a iesit din casa si tiriie ligheanul pe caldarim. Problema a fost elucidata imediat si toata lumea a fost multumita: atunci, in acea dimineata de primavara din urma cu zece ani intra in circulatie primul tramvai din Botosaniul nostru. Era ora cinci dimineata si am iesit atunci sa-l intimpin cum se cuvine. Lumea era speriata. Multi nu mai vazusera asa ceva decit poate la televizor. Insa toata lumea era de acord atunci ca tramvaiul este o necesitate si rasuflau usurati ca de acum incolo nu se vor mai inghesui in inflexibilele autobuze pe care le foloseau pina atunci ca sa ajunga la slujbe. Mai retin de atunci imaginea unei taranci batrine, cu papornitele ei din papura pline cu zarzavat, care tocmai traversa strada catre piata. In fata ineditului, femeia abia a apucat sa descrie in vazduh citeva cruci exclamind: "Ptiu, drace! Aistea o pus trenu' si pe susa!" Tramvaiul a rebegit de tot Multa vreme de atunci incoace am circulat aproape zilnic cu tramvaiul si chiar ma mindream ca prin asta a intrat si orasul nostru in rindul asezarilor moderne, unde nu trebuie sa masori asfaltul cu talpa ca sa le admiri frumusetile. Ma rog, atitea cite sint. Noi aveam tramvaiul la dispozitie in acest scop, mijloc modern de transport, cu care doar alte sapte - opt orase din tara se puteau mindri pe atunci. Au trecut zece ani de atunci si tramvaiul a rebegit de tot. Azi abia se mai tiriie ca un limax pe sinele parca si ele plictisite de gre