Baia De Fier. Tata Ion, mama Ioana, unchiul Ion, unchiul Nelu, unchiul Ionel, matusa Ioana si alte amintiri. De cate ori imi e dor de Baia de Fier, apuc drumul cel lung al Gorjului si, dupa ce trec de Campu Mare, intru pe "soseaua militara" - drum strategic, construit de armata in anii 50, sub direct...
Baia De Fier
Tata Ion, mama Ioana, unchiul Ion, unchiul Nelu, unchiul Ionel, matusa Ioana si alte amintiri
De cate ori imi e dor de Baia de Fier, apuc drumul cel lung al Gorjului si, dupa ce trec de Campu Mare, intru pe "soseaua militara" - drum strategic, construit de armata in anii 50, sub direct control sovietic. Cu o emotie mereu proaspata, ma indrept in directia varfurilor muntoase din zare, la poalele carora, in sate romantice, multe case isi primesc umbra cea de toate zilele de la cei mai delicati arbori de pe pamant: mestecenii.
Cand eram copil, ma duceam la Baia sa-mi vad bunicii. In acei ani, soseaua isi indeplinea menirea din plin, permitand unor siruri nesfarsite de camioane Zis, numitele "coloane rosii", sa care spre trenurile bine pazite din Carbunesti mii si mii de tone de cherestea, in contul unei asa-numite "datorii de razboi" catre fratele de la Rasarit. Cu numai 4 lei, soferul Culita (numele standard pentru soferii din Baia acelor ani) ne oferea un loc, mie si mamei, alaturi de dansul, pe canapeaua unsuroasa, cu arcurile iesind pe la colturi. In cabina mirosea a motorina si a mere, a rumegus de brad si a carbid. Ca sa treaca mai usor cele 60 de minute pana la intrarea in comuna, omul spunea bancuri, isi barfea nevasta si nu pierdea ocazia sa ne arate ca are dinti noi, metalici, pusi cu pretul a 20 de scanduri aruncate pe inserat in curtea dentistului din Poienari.Sa asculti Galbenu si pe urma sa mori
Cum intri in Baia, dincolo de casa lui Ionel Todea, te izbesc mirosurile locale, pe care cu greu le poti ga
