Mircea CARTARESCU
Bebop Baby
Translated by Adam J. Sorkin and Radu Surdulescu, Mirela Surdulescu, Ioana Ieronim, Ileana Ciocarlie, MEB/PNY, 1999, 27 p., f.p.
Traducerea in limba engleza a citorva poeme cartaresciene – reunite intr-o editie miniaturala – constituie, fara doar si poate, un mic eveniment. Ea imbogateste seria initiativelor de acest gen si ne demonstreaza, o data in plus, ca a trecut vremea nesfirsitelor lamentari cu privire la nesansa de a apartine unei culturi minore, ca dincolo de eternele frustrari si complexe ale intelectualului din Europa de Est sau de arogantele si exagerarile protocroniste, exista strategii mai inteligente (si mai eficiente) de a suscita interesul publicului de peste hotare.
In cazul prezentului volum, garantiile de succes sint cu atit mai mari cu cit el aduce laolalta un scriitor ca Mircea Cartarescu (tradus si in franceza, germana, spaniola, maghiara, olandeza) si un traducator experimentat (Adam J. Sorkin). In plus, citeva dintre poemele selectate au aparut mai intii in Another Chicago Magazine, Exquisite Corpse, New Delta Review si in alte periodice americane, fapt ce poate influenta, intr-o oarecare masura, receptarea volumului in ansamblu.
Titlul (ales cit se poate de inspirat) situeaza din start poemele sub semnul hibridizarii si al sincretismului postmodern; caci „bebop“ desemneaza in limba engleza mai multe lucruri, dar in primul rind acel stil de jazz modern, rapid, sincopat, cu versuri avind cuvinte absurde. Sintem tentati sa ne gindim la Ginsberg si la beatnicul „keep cool“, iar o eventuala transpunere muzicala a textelor apare ca un lucru firesc, din moment ce multe au aspectul unor lyrics-uri. Complexele armonii si schimbarile neasteptate de registru tin, desigur, tot de „bebop“, ca si tonul relaxat, nonsalant, dezinhibat. Versurilor lui Cartarescu le sta bine in li