Miercuri, 13 septembrie: Sinodul a lansat un apel impotriva abrogarii articolului 200 al carui elaborat fariseism va fi perceput, „in toata splendoarea lui“, poate doar de cunoscatori. Argumentind, Sinodul nu invoca doar „mihnirea noastra“, ci si a „majoritatii natiunii romane“. Relativ subtila intimidare a senatorilor prin referirea la milioanele de „crestini ortodocsi [...] care au mandatat prin votul lor parlamentarii Romaniei“ se transforma mai incolo intr-o amenintare grosiera: „legiuitorii [...] sa aiba auzul atintit asupra trebuintelor romanilor [...] care merg in toamna aceasta la urnele de vot“. De altfel, referirea la „majoritatea populatiei“ se face aproape in fiecare paragraf. Iata si o falsificare bine gindita: homosexualitatea este pusa in situatia de alternativa a familiei, Sinodul BOR are grija sa se declare pro-european – politica ipocrita este de altfel o veche specialitate a acestei institutii –, dar pentru o Europa care sa arate cum doreste el.

O ipocrizie si mai sfidatoare apare in declaratia: „Biserica nu va cere (sic!) legi care sa pedepseasca pe cei atinsi de pacate impotriva firii“, ci „considera necesara sanctionarea prin lege a propagandei practicii lor prin manifestari publice, prin mass-media, prin institutii proprii“. In realitate, Sinodul BOR chiar a cerut pedepsirea homosexualilor cu inchisoarea, de vreme ce s-a opus abrogarii articolului 200 in 1996, pe vremea cind relatia homosexuala era pedepsita ca atare. Sinodul a fost pe atunci la fel de vehement pentru pastrarea Codului Penal. Astazi, art. 200 pedepseste actele homosexuale care produc scandal public (de la 1 la 5 ani), propaganda si asocierea (1 la 5 ani). Cum se poate aplica acest articol poate fi sugerat de urmatorul caz real: o femeie a venit in casa fostului barbat, gasindu-l pe acesta cu un „amant“. Drept care, furioasa, a anuntat politia. Cel in cauza a fost i