Timpul. Toamna (la Venetia) nu-i ca vara. Nu doar pentru ca exista Festivalul de film (cel mai vechi din lume), „Regatta Storica“ e tutti quanti, ci pentru ca vara canalele, ei da, canalele put... Pe linga aceasta fatala nefericire olfactiva, exista alta, oarecum olfactiva, dar mai ales activa din p.d.v. optic-acustic: turismul dezlantuit... Daca vrei sa vezi cu adevarat orasul, trebuie sa-l vizitezi noaptea!
Spatiul. Festivalul de film (titulatura completa este: La Biennale di Venezia/ Mostra internazionale d’Arte Cinematografica) nu are loc in Venetia turistica – aceea cu gondole si porumbei –, ci intr-un cartier al acesteia, il Lido di Venezia.
Lido-ul este un fel de Calimanesti-Caciulata cu briza marina si hoteluri hiperluxoase (exclusivul „Hôtel des Bains“, de maladiva faima viscontiana, aici este), accesibil cu vaporetti; este, de fapt, ca o mica Venetie peste drum de Venetia mare, cu farmec mai curind balnear, atmosfera termala si restaurante insuficiente.
Aici isi are sediul „Mostra“ – mai precis, in Cazinoul de linga Palazzo del Cinema –, o cladire in stil mussolinian, cum vezi cu zecile in toata peninsula. Seamana cu Academia militara din Cotroceni, in mai mic. Particularitatea ei este ca, dupa orele 22, nu mai poti urca la sala de presa, nu poti cobori la subsol (pentru documentare) si nici merge la pipi (parter); in schimb, daca te tine punga, poti intra la Cazinoul deja-amintit pentru un tur de ruleta... Caci Festivalul se culca, dar Cazinoul continua.
Administrativul. A 57-a editie a „Mostrei“ (la care am participat pentru prima oara) m-a convins ca, cel putin la capitolul „organizare“, in Italia, 57 de ani nu sint destul pentru ca lucrurile sa mearga bine...
Mai intii afli consternat, de la standul de acreditari, ca ti s-au ratacit pozele. (Paranteza: acreditarile costa! Venetia e unul dintre putinele fest