Spectacolul electoral, aflat încă în faza de pregătire, ne produce zilnic surprize. Atît prin cei care îl regizează şi prin actorii politici distribuiţi în rolurile principale, dar mai ales prin cei ce joacă rolurile secundare. Cu toate astea, între apariţia de acum patru ani printre candidaţii la preşedinţie a bioterapeutului Mudava (care afirma că ne poate scăpa de tot ce ne doare dacă ridicăm mîinile atunci cînd ne face dumnealui semn de pe micul ecran) şi recenta apariţie la Tele 7 abc a domnului Orăşel (care a trecut oceanul ca să ne salveze şi el ) nu e mare deosebire. Chiar dacă primul şi-a păstrat pînă la capăt misterul, iar al doilea a făcut eroarea de-a încerca să cucerească electoratul atrăgîndu-i atenţia că, în vreme ce principalii săi contracandidaţi ar ruina ţara, dumnealui s-ar fi sacrificat pentru a plăti strîngerea celor 300000 de semnături, rupînd de la gura copiilor.
întîmplarea a făcut ca intrarea sa în lupta pentru scaunul prezidenţial să fie anunţată tocmai atunci cînd Corneliu Vadim Tudor s-a decis să-i arate pisica lui Ion Iliescu, erijîndu-se în apărător al lui Mugur Isărescu, pentru a-l face pe liderul PDSR să nu mai strîmbe din nas atunci cînd e întrebat de o posibilă alianţă cu PRM. Noul venit printre candidaţii al căror număr creşte de la o zi la alta, neştiind ce-ar putea să facă tribunul cu pisica lui, a fost prins pe picior greşit, întrebat ce urmăreşte de a venit aici să tulbure apele, şi redus brusc la tăcere, amintindu-i-se că nu are copii, ca să poată spune că ar fi rupt ceva de la gura lor pentru ţărişoară.
Dar nu grija pentru domnul Orăşel mă apasă acum, ci gîndul că la război e ca la război. Şi n-ar fi exclus ca vajnicii luptători pentru cucerirea Cotrocenilor, în numele cauzei, să ajungă să spună: Vadim e cu noi. Faptul că Marian Munteanu candidează pentru Alianţa Naţională ne arată că, în pofida iluziei noa