Anul trecut a apărut la Editura "Seara" din Bucureşti o carte de poezie care mi-a atras atenţia şi mi-a plăcut mult: îngerotica. Era volumul de debut al lui Iulian Tănase (n. 1973) şi în el se simţea un amalgam de afinităţi cu poezia optzeciştilor şi cu cea a suprarealiştilor. Tînărul poet şi-a pregătit acum cel de-al doilea volum, cu titlul fermecător de ambiguu, Poeme pentru orice eventualitate. Nu numai că acesta nu dezamăgeşte (cum se întîmplă după atîtea debuturi promiţătoare), dar în el Iulian Tănase şi-a descoperit timbrul şi realitatea proprii: sub coaja de ludic, umor şi intertextualitate o lume gravă, cu toate marile, simplele ei întrebări. Izbucnind, surprinzător, din şi spre direcţii diferite (am selectat, aici, doar una dintre ele), poezia lui Iulian Tănase este dintre acelea care nu va avea decît de cîştigat din veşnica luptă cu timpul, cu cititorul, cu lumea literară. (Ioana Pârvulescu)

Giulgiul din Torino

După ce voi fi adormit

în ultima noapte a zilei

tu să mă înveleşti cu trupul tău

ca şi cum aş fi eu

ca şi când tu chiar ai crede

că eu sunt cel pe care îl înveleşti

tu ştii doar că trupul tău este giulgiu pentru mine

giulgiul impresionist al trecerii mele.

După ce îmi vei fi înecat chipul în trupul tău

te rog să mergi la Torino cu primul tren

cu primul vis, cu ultima amintire

şi ajunsă acolo, lasă-i te rog să te sculpteze

să te picteze, să te fotografieze, să te mortalizeze

lasă-i să te îngroape aşa sculptată, aşa pictată

aşa mortalizată, aşa cum vei fi

şi apoi lasă-i să te descopere, să te scoată la suprafaţă, să te studieze

eu voi fi aproape, voi fi cu tine pretutindeni

tu vei fi giulgiul meu din Torino, neapărat din Torino

şi toţi oamenii îşi vor aminti

că în cea din urmă noap