Poti alege confortabil intre Isarescu si Stolojan, dar cind e sa te opui PDSR realizezi ca optiunea pentru unul dintre cei doi mai mult te incurca Citesti sondajele de opinie, unul dupa altul, si parca nu-ti vine sa crezi. De peste un an si cu mai putin de o luna inainte de debutul campaniei electorale, PDSR domina coplesitor, deocamdata in popularitate, spectrul politic romanesc. Din "resturi", precum cateii de la masa stapinului din parabola biblica, se infrupta celelalte patru cinci formatiuni politice care mai merita atentie. Ion Iliescu isi revine din reculul inregistrat cu putin timp in urma odata cu lansarea in cursa a celor doi fosti tehnocrati, Isarescu si Stolojan, si atinge din nou limita, in intentii de vot, de la care, cel putin teoretic, pare de neinvins. Metabolismul unei democratii sanatoase presupune, dincolo de conjuncturi, un anumit echilibru al optiunilor. Stiinta sistemelor de partide nu recunoaste ca democratic un aranjament politic in care, precum la noi, daca situatia actuala va fi validata prin vot, o singura formatiune politica dicteaza regula jocului puterii. Cu aproape jumatate din optiunile electoratului si fara o contrapondere sensibila, PDSR risca sa instaureze in Romania, dupa alegeri, o dictatura perfect valida. Exista, intr-adevar, un asemenea pericol? Vor deveni PDSR si Ion Iliescu stapinii cvasi-absoluti ai Romaniei pentru inca un numar de ani? Exprima sondajele de opinie o situatie reala? Daca da, ce sanse mai au partidele, formatiunile politice si candidatii prezidentiali ai acestora aflati de cealalta parte a baricadei de a reechilibra un sistem care risca sa devina hegemonic? Raspunsul cel mai probabil: pericolul exista, situatia relevata de sondaje e reala, dar nu si fatala. Contraponderea la PDSR exista, dar ea nu se manifesta inca intr-o formula coerenta iar sansele de a-l invinge pe Ion Iliescu sint mai mari decit par in ac