Cel mai celebru antrenor de gimnastica din lume are o filosofie de viata simpla, care spune ca orice victorie se obtine doar cu mari sacrificii Rezultatele de exceptie obtinute de echipa feminina de gimnastica a Romaniei la Jocurile Olimpice de la Sydney, respectiv patru medalii din tot atitea posibile, au facut senzatie in intreaga lume. Nimeni nu conteneste sa se intrebe care este explicatia acestui adevarat "miracol" romanesc, care a reusit sa reduca la tacere cele mai puternice scoli de gimnastica, cea rusa si cea chineza. Mai putini sint, insa, cei care stiu ca aceasta stare de lucruri nu-si are inceputul la Sydney, ci s-a transformat aproape intr-o traditie in gimnastica feminina mondiala a ultimilor ani. La Campionatul Mondial din 1999, Romania a cucerit atit titlul suprem pe echipe, cit si cel individual. Acum situatia s-a repetat, cu deosebirea ca intreg podiumul de la individual a fost acaparat de fetele lui Octavian Belu. Asa am ajuns si la cel care de peste un deceniu se confunda cu echipa nationala feminina de gimnastica si care se afla la baza tuturor succeselor exceptionale pe care fetele noastre le-au obtinut in acest sport in ultimul deceniu. Belu este nu doar cel mai galonat, cel mai celebru si cel mai bine cotat antrenor din lumea gimnasticii, ci si unul dintre cei mai curtati. El a reusit performanta aproape incredibila de a cuceri ultimele patru titluri mondiale pe echipe, in dauna mereu mai puternicei si mai motivatei formatii rusesti. Chipurile sportivelor care au facut parte de-a lungul anilor '90 din echipa de gimnastica a Romaniei s-au schimbat; campioane au fost, pe rind, Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Simona Aminar, Maria Olaru si, mai nou, Andreea Raducan, dar in dreptul numelui antrenorului roman a ramas mereu acelasi nume: Octavian Belu. Dincolo de sirul interminabil al victoriilor sale, carora pina si el probabil le-a pierdut numarul