Curios lucru, uneori chiar datator de sperante, politicienii actuali par a fi constienti ca apartin unei generatii ce va fi aruncata de urmasi la groapa de gunoi a istoriei. Laturile cu care se improasca alesii tari ori de cate ori au ocazia de a se pronunta unul asupra altuia sunt cea mai buna dovada a recunoasterii propriei valori. In ultimii zece ani, Parlamentul Romaniei, adevarat balci al desertaciunilor, a prezentat cetateanului turmentat de atata politica duhnitoare, alaturi de inerentele injuraturi si somnul de veci al multor parlamentari, panorama unor discutii sterile, menite doar a intretine iluzia unei responsabilitati din partea celor de acolo. Ca "munca" din forul legislativ al tarii nu mai pacaleste pe nimeni, se vede din sondajele de opinie care arata o rata a neincrederii in Parlament infiorator de mare. E drept, un truism, cvasiacceptat de catre mintile luminate, spune ca o tara isi are conducatorii pe care-i merita. Daca n-ar fi asa, atunci n-ar trebui decat o ghilotina...

Pe de alta parte, politicienii romani au o parere cat se poate de buna despre tineri. Cu atat mai mult despre tinerii care bat la portile politicii. Acestia reprezinta viitorul Romaniei, ei sunt cei care vor schimba destinul acestei tari, ei sunt ... bla-bla-bla si bla-bla-bla. Doar nu-i doare gura. Unii, poate, sunt chiar sinceri... "Am lucrat cu tineri la actuala lege privind patrimoniul fostului UTC si la Legea sportului. Am constatat ca nu au incrancenarea xseniorilora, sunt foarte asociativi si nu privesc politica ca pe o sansa" (Anghel Stanciu - deputat Partidul Romania Mare) sau "Multi dintre politicienii actuali ar trebui sa-si recunoasca incapacitatea de a aduce o rezolvare a situatiei in care ne aflam. Cel mai bine ar fi sa-i lase pe acesti tineri, care pleaca zilnic in alte tari, sa se afirme" (Gabriel Surdu - Partidul Social Democrat Roman). La randul sau,