Cei vii si cei morti. Aproape 35% dintre tinerii intre 20 si 30 de ani locuiesc in casa parintilor. Tanara generatie nu mai spera sa rezolve problema spatiului pana la intrarea in Uniunea Europeana. Oamenii stau claie peste gramada, cate trei generatii la trei camere. Unii se muta la tara, altii isi...

Cei vii si cei morti

Aproape 35% dintre tinerii intre 20 si 30 de ani locuiesc in casa parintilor. Tanara generatie nu mai spera sa rezolve problema spatiului pana la intrarea in Uniunea Europeana. Oamenii stau claie peste gramada, cate trei generatii la trei camere. Unii se muta la tara, altii isi subimpart locuinta. Criza locuintelor a devenit un slogan electoral, dar parca si politicienii s-au plictisit sa o mai pomeneasca printre primele urgente ale tarii. Intre timp, blocurile spectrale, neterminate ale regimului comunist se descompun, transformand centrul civic orasenesc in necropola. Marile orase au si ele, ultracentral, cimitirele lor urbanistice, infernuri arhitecturale pe care vremea, delasarea sau lehamitea le-au ruinat. Numai in Bucuresti numarul apartamentelor abandonate in voia sortii este de cateva zeci de mii. E drept, pentru a le resuscita, Primaria ar trebui sa consume bani seriosi de la un buget din ce in ce mai mic.

Viii cu viii, mortii cu mortii. Dar se pare ca nici viilor si nici mortilor nu le e prea bine. Multi dintre pensionari sunt nevoiti, pentru a mai trai cativa ani sau cateva luni, sa-si vanda locurile de veci. Le vand, ca in Bucuresti, pe valuta, sau ca in Ploiesti - in natura. Se accepta carute cu lemne pentru iarna sau saci cu cartofi. Oamenii prefera sa traiasca in locuinte provizorii, chiar daca pentru asta trebuie sa renunte la locurile de veci.

In afacerile cu locuri de veci din cele 14 cimitire din Capitala se ruleaza sute de mii de dolari lunar. In cimitirul Metalurgiei, de pilda, un cimitir margin