„Filmul trebuie sa fie mai puternic decit ratiunea“. Aceasta fraza cu caracter de regula general-valabila exprima de fapt esenta unui anumit tip de film, a thriller-ului. Orice indoiala in aceasta privinta se spulbera la dezvaluirea numelui celui care a formulat legea cu pricina: Alfred Hitchcock, „inegalabilul Hitch“, „maestrul suspansului“.

Contestat de multe ori pentru lipsa de plauzibilitate sau de logica a unora dintre intrigile lui, Hitchcock a continuat sa lucreze dupa propriile sale reguli conform carora „arta cinematografului nu sta in continutul povestii in sine, ci in stilul in care este spusa povestea“, iar „creatorul de film nu trebuie sa spuna lucrurile, ci sa le arate“. Asa au aparut filme memorabile, care s-au dovedit fara virsta prin faptul ca savoarea lor originala de golden oldies este recunoscuta si de publicul sfirsitului de mileniu, cu gusturile lui rafinate de ultimele productii care se intrec in scenarii originale si efecte speciale din ce in ce mai sofisticate (de remarcat ca recentul remake al lui Gus Van Sant dupa Psycho a fost facut cu intentia declarata de a respecta originalul in cele mai mici detalii). Deci putem spune ca postul Acasa cistiga atentia multor amatori de suspans difuzind in fiecare miercuri seara cite un film in regia lui Alfred Hitchcock. Filme ca Marnie, North by Northwest, Frenzy, incluse in programul de pe Acasa, au reactivat tensiunea unor thriller-uri clasice in care stilul inconfundabil al lui Hitch se recunoaste cu usurinta datorita unor marci distinctive: frecventa tema a omului obisnuit, acuzat pe nedrept de o crima pe care nu a comis-o si implicat astfel intr-o serie de intimplari extraordinare: momentele de umor sau de dragoste care puncteaza suspansul si, departe de a-l diminua, ii accentueaza efectul; aparitiile lui Hitchcock insusi ca figurant. Acest obicei al regizorului dateaza de la unul din