Christian LOIDL
niemandsspiegel/oglinda nimanui
Vorwort, Übersetzung und Anmerkungen von/Prefata, traducere si note de Peter Sragher, Editura Kriterion Verlag, Bucuresti, 1999, 144 p., f.p.
„un tigru tinar se joaca/ cu singele meu// gura ta de orhidee imi/ deschide fruntea// nu departe de-aici/ un lac/ se numeste oglinda nimanui de cind/ prietenului i s-a/ scufundat in el o// privire“
„eu vreau,/ vorbeste unul,/ sa fiu un principe// care sa va sigileze/ ochii, pentru ca// vorba si fapta/ sa se calauzeasca/ dupa ce sta mai// aproape/ si orbirea/ sa devina un avantaj.“
Care sa fie tarimul unde lacuri ale nimanui inghit privirile prietenilor scufundati, iar principi fara nume peroreaza despre avantajul orbirii? In ce teritoriu i se poate promite cuiva (intr-o declaratie sau poezie de dragoste?): „iti aduc din iad/ iti aduc din iad// ochi inceti/ ochi inceti“? A cui sa fie vocea in stare sa compuna, din cuvinte si sunete, „muzica de camera pentru foc si disparitie“? O voce care, atunci cind isi recita/incanteaza/interpreteaza in stanii performance-uri poemele, cunoaste transformari vrajitoresti si trece, serpeste-diabolic, prin identitati si lumi ascunse, migrind dintr-un eu intr-altul, locuind personaje nenumarate, latente, toate, intr-o singura fraza, sau care pentru o clipa biiguie neajutorat-candid cuvinte fara sir, asemeni copiilor speriati de intuneric si necunoscut, opriti la frinturi de propozitii de unde nu se mai disting decit panica si angoasa, ca aproape instantaneu aceeasi voce, de nerecunoscut, sa inceapa sa sopteasca formule magice, sa cinte, sa invoce duhurile mineralului si ale vegetalului, sa se lanseze in violente incantatii si sa sfirseasca prin a racni cum, probabil, numai samanii in plin exercitiu, posedati de forte nevazute, stiu si pot s-o faca.
Toate acestea sint cu putinta la austriacul Ch
