1. Recenta polemica declansata in jurul posibilei modificari a articolului 200 din Codul Penal i-a grupat in doua tabere la fel de combative pe intelectuali si pe oamenii in sutana, desi se presupune ca aceste doua categorii n-ar trebui sa se excluda.
Dupa stiinta meu umila in materie de legislatie, Codul Penal e o lege fundamentala a statului laic, iar de acesta trebuie sa se ocupe acel segment al piramidei statale care detine puterea legislativa, si anume Parlamentul Romaniei.
Partile implicate ar trebui sa-si exercite dreptul la opinie printr-un lobby bazat mai putin pe acute si mai mult pe argumente de ordin moral, religios sau chiar cultural.
Dupa cunostiintele mele, nu exista in acest moment un stat crestin care sa aiba drept Constitutie Biblia, dupa cum nu cred ca vreunul din ierarhii bisericii crestine e de acord cu homosexualitatea. Fenomenul musulman iese din discutie, trimitind tuturor observatorilor un semnal clar al esecului amestecului unei elite religioase fundamentaliste in chestiunile statului. Exemplul cel mai recent e cel al Papei, care a incercat, fara succes, sa impiedice un mars al homosexualilor din Roma in anul jubiliar ce marca 2000 de ani de crestinism. Dupa modelul Mardi Gras-ului american, sute de tineri ce apartin acestei minoritati sexuale au invadat imprejurimile Colloseum-ului, devenit peste noapte un simbol al miscarii lor de eliberare. Daca italienii nu au reusit inca sa transeze chestiunea, ce pretentie putem avea de la romani, care in multe privinte au un set de norme sociale si de mentalitati care tin de o societate premoderna? In ce ma priveste, pot oferi o explicatie fenomenului, chiar daca educatia mea crestina ma impiedica sa-l aprob. Alunecarea societatii moderne spre hedonism, un model societal construit doar in jurul principiului placerii, tine de platonism, de teoria androginului si de valori ale f