367. Nu voi renunta la nici una din relatiile mele dar tonul prieteniei il voi schimba, el nemaicorespunzind nici unei realitati.
368. Maturitatea inseamna singuratate, lipsa de afectiuni localizate in afara.
369. Maturitatea este o amputare. Ce trebuie sa fie batrinetea!
370. Nu, gresesc. Maturitatea nu este o amputare, ci o curatire, o limpezire a vederii. Afectiunile sint reale, cei care le simbolizeaza in afara sint niste iluzii optice daca ii crezi reali. In adolescenta si tinerete ii crezi reali.
371. Dar eu stiam inca de acum cincisprezece ani ca nu sint reali. Stiam, dar stiinta aceasta nu o aveam atunci desavirsit asimilata.
372. In legatura cu ce-am notat la 205. Si Goethe vorbeste despre sine la persoana a treia („Baiatul“). Dar nici la Goethe nu-mi place aceasta maniera.
379. Opera de arta este o improvizatie.
374. Inainte de a pleca la Rusca, Petru Cretia ma viziteaza si, nesolicitat, ma asigura ca imi va scrie de-acolo. Aceasta s-a intimplat acum o luna si mai bine. Ieri primesc o scrisoare de la el. In chip normal in asa imprejurare iti ceri scuze pentru intirzierea scrisorii – sau treci peste acest amanunt. El are alt procedeu. Prespune ca as fi afectat de intirziere si ma mustra ca nu inteleg motivele superioare ce l-au impiedicat sa-mi scrie. Ei bine, ce poate fi mai ridicol?
375. Nu-si poate divulga opera decit intr-un cadru festiv.
376. Dar nu admite festivitatile celorlalti.
377. Pina cind a citit Didactica si O moarte in provincie, Piru, care scrie si el, a fost poate amical cu mine. Apoi a inceput sa ma ocoleasca.
378. Si sa-mi propuna sa renunt la proza pentru versuri.
379. – Ce ciine frumos! E de vinatoare?
– Nu, de bombardament.
380. Ce este geniul? Este umbra mea atit de marita incit o vad miscindu-se printre stele, pe nori.
381. De cite
