În ultimii patru ani, Constantin Brâncuşi a fost unul dintre cele mai fierbinţi şi mai dramatice subiecte supuse dezbaterii publice. Pe de o parte, o bună bucată de vreme, în fruntea acestor discuţii s-a situat restaurarea Coloanei ... de la Tîrgu Jiu, iar, pe de altă parte, opinia publică românescă, şi nu numai, a fost literalmente asaltată cu zeci de obiecte şi desene atribuite marelui sculptor şi prezentate drept opere necunoscute. În ceea ce priveşte primul subiect, lucrurile sînt acum destul de clare: s-au organizat, în sfîrşit, de către singurul în drept să facă acest lucru, adică Ministerul Culturii, licitaţiile cuvenite, Banca Mondială a oferit un împrumut destinat special unor reabilitări culturale, printre care şi ansamblul de la Tîrgu Jiu, iar ministrul Ion Caramitru s-a implicat direct şi decisiv în această problemă, depolitizînd-o şi restituind oamenilor de specialitate dreptul lor legitim de a trata chestiunea cu responsabilitate şi competenţă. În ceea ce priveşte cel de-al doilea subiect, lucrurile sînt departe de a fi fost clarificate. Obiectele atribuite lui Brâncuşi, care nu sînt decît nişte falsuri grosolane şi produse frauduloase de artizanat kitsch, au fost puse în circulaţie de către un oarecare Stanciu, consilier juridic la institutul de Sociologie, cu ajutorul mai mult sau mai puţin ambiguu al unor oameni cu activitate publică, ba chiar, unii dintre ei, implicaţi direct în fenomenul artistic. Pe lîngă promovările, destul de suspecte, realizate pe postul naţional de televiziune, de către George Radu Serafim, de pildă, dar nu numai, s-au mai ridicat în apărarea acestor obiecte, fără nici o competenţă, dar cu mult elan propagandistic şi cu aerul triumfalist că patrimoniul cultural naţional s-a îmbogăţit covîrşitor, personaje perecum istoricul literar N. Georgescu, echipa de la Literatorul, tot felul de alţi veleitari mai mult sau mai puţin