Adrian Marino & comp.
Studiul Cenzura în România, prezentat cititorilor ca o "schiţă istorică introductivă", este de fapt un articol de enciclopedie (va figura în Censorship: An International Encyclopedia, care va apărea în curând - dacă nu cumva a şi apărut - la Londra). Textul a fost publicat întâi, sub formă de serial, în revista Sfera politicii, în 1997, pentru ca acum, iată, să constituie şi materia unui volum de 96 de pagini.
într-o scurtă prefaţă, autorul îşi revendică, în stilul său caracteristic, de Cassius Clay al istoriei literaturii, prioritatea în tratarea temei: "este vorba - cel puţin bibliografic vorbind - de prima schiţă sintetică, deşi sumară, dar completă în momentele esenţiale, a istoriei cenzurii în România".
Lucrurile stau chiar aşa, cu menţiunea că întâietatea de acest fel - cronologică - nu are în literatură o atât de mare importanţă. Dacă ar avea ar însemna să-i facem lui Dimitrie Bolintineanu un merit din faptul că a scris înaintea lui Mihai Eminescu despre lună.
Prevăzând parcă obiecţia, Adrian Marino pretinde că lucrările altor exegeţi nu numai că au apărut după lucrarea lui, dar sunt şi mai puţin valoroase. în această ordine de idei, el bagatelizează volumele Censorship in Romania de Lidia Vianu, Budapest, Central european University Press, 1998 ("de fapt o simplă culegere de interviuri cu scriitori actuali şi de traduceri de poezii") şi Puterea şi cultura - o istorie a cenzurii de Marian Petcu, Iaşi, Ed. Polirom, 1999 ("lucrare nu lipsită de unele merite, dar şi cu serioase lacune, în spirit compilativ, scrisă în cel mai pur stil Ştefan Gheorghiu.")
De fapt, aceste cărţi prezintă interes (vom relua cândva discuţia asupra lor). în plus, trebuie ştiut că după 1989 au apărut şi alte cărţi despre cenzură, dintre care cea mai revelatoare este Cenzura comunistă şi formarea "omului nou" de B
