Speculaţiile care se fac pe terenul cam nămolos al sondajelor de opinie dau la această oră ca sigur un guvern PDSR de sus pînă jos. Destul de mare e şi probabilitatea ca dl Ion Iliescu să cîştige în turul doi al prezidenţialelor. Dacă, desigur, luăm de bune cifrele din sondaje.

Să zicem că aceste cifre sînt exagerate atît în dreptul PDSR, cît şi în dreptul d-lui Iliescu. Chiar scăzînd cîte zece procente de la fiecare şi redistribuindu-le proporţional celorlalţi competitori - partide şi candidaţi - rămîne limpede că preferinţele alegătorilor se îndreaptă către binomul PDSR-Iliescu. De curînd, dl Adrian Năstase a dat o explicaţie în privinţa preferinţelor pentru Ion Iliescu. Acesta ar fi candidatul oamenilor săraci.

În prezent, peste jumătate din populaţia României trăieşte în sărăcie, cu un nivel de viaţă mai scăzut decît în 1996, cînd PDSR-ul şi dl Iliescu au pierdut alegerile. Dacă teoria d-lui Năstase ar fi întrutotul adevărată, Ion Iliescu ar trebui să aibă suficienţi suporteri încît să cîştige alegerile din primul tur. Dar nu-i are şi, potrivit aceloraşi sondaje de opinie, candidatul PDSR-ului ar cîştiga acum mai puţine voturi decît partidul său. Or, lucru bine ştiut, PDSR nu e un partid de oameni săraci. Şi mă îndoiesc că atunci cînd se duc la întîlniri cu alegătorii, fruntaşii PDSR-ului îmbracă haine rupte în coate sau circulă cu maşini Dacia hodorogite.

De fapt, şi dl Iliescu şi partidul său şi-au început campania de recîştigare a voturilor pierdute încă din 1997. Şi asta fără a folosi o strategie foarte savantă, ci speculînd fiecare greşeală de guvernare sau măsură nepopulară a actualei coaliţii. Fără a se bizui pe presă ori pe simpla nemulţumire a alegătorilor, PDSR şi dl Iliescu au ştiut să ajungă la locul şi la timpul potrivit aproape de fiecare dată, pentru a-şi lansa oferta. Şi asta vreme de patru ani. Astfel că la această dată