Catrenul mâinilor
Mâinile sunt pentru mângâiat
Pentru scris poveşti şi pentru flori,
Mâinile sunt pentru rugăciuni
Cum arcuşul e pentru viori.
(1940)
Tot cu Villon pe străzi înguste
Tot cu Villon pe străzi înguste
Cerşim istoriei un rost
Şi ne-amăgim c-odată-am fost
Şi noi sub clopotul de fuste
Al unor "Doamne de-altă dată"
Ocrotitoare de languste...
(1941)
Când seara vine din sonete
Când seara vine din sonete,
Sau, poate, din tăceri toscane
Ducând deliruri simultane
Cu-atâtea utopii concrete.
Atunci în lumea inventată,
Ce vesperalia, i-am zis,
s-aprinde-n primul manuscris
iubirea mea descarcerată
din temniţi sacre şi din vis.
(1942)
Stampă marină
(fragment)
De ce refacem lumea din mite obosite
Când ne-mbătăm de-atâtea plecări contemporane
Pe străzile cu fete şi vise tomitane
Vin toamnele din urmă sunând din mii de site.
Noi începusem viaţa sub semnul întrebării,
Ne trebuiau amurguri şi dimineţi de cretă
Să ne-anunţăm plecarea bizară, dar concretă,
Spre ultima Ithacă din fundurile mării.
Tu marea mea grecească cu plete verzi şi moi
îţi regăsesc tumultul într-un poem lichid
Şi-amprentele candorii din versul lui Ovid
Când scitele prea blonde cântau cu sânii goi.
(1942)
Visam, într-o zi să scriem un roman...
Visam, într-o zi să scriem un roman,
Cu toate plecările, cu toată tinereţea noastră imorală,
Dar serile se desfăceau în lături ca nişte mări roşii
Şi nu rămâneau decât estompele vieţii
