Daca Milosevici va fi infrint, Balcanii intra in Europa. Va sti Occidentul sa gestioneze o asemenea provocare? In timp ce, la Praga, zeci de organizatii protesteaza galagios impotriva globalizarii, fenomen explicabil in cel mai inalt grad prin logica implacabila a economiei de piata, la Belgrad, zeci de mii de sirbi au iesit in strada pentru a serba, fie si in avans, victoria democratiei. Manifestatiile care au loc in aceste zile in cele doua capitale din fostul lagar socialist, contradictorii dar simultane prin forta intimplarii, au totusi ceva in comun. Ambele se revendica drept voci ale unei majoritati oprimate care se opune unor forte dispuse sa actioneze peste capul ei. Ambele exprima, indoielnic sau perfect justificat, imperativul unei eliberari. Una - de sub ceea ce adversarii globalizarii numesc imperiul banului, reprezentat de statele bogate, prin FMI, Banca Mondiala sau Organizatia Mondiala a Comertului (WTO), cealalta - de sub dictatura urii si a izolarii, intruchipata de regimului lui Milosevici. Analogiile se opresc aici. Din perspectiva timpului, protestele din capitala Cehiei reprezinta inceputul unui raspuns. Un raspuns brutal, uneori, anarhic, incoerent si neconcludent la provocarea unui viitor despre care totul ramine de spus. La urma urmei, globalizarea ii framinta in egala masura pe cei prematur considerati invingatori sau profitori, ca si pe invinsi. La Belgrad se celebreaza cel mult recuperarea tirzie a unui timp. La Belgrad, succesul democratiei abia incepe sa confirme ceea ce la Praga manifestantii par sa infirme, daca nu doar sa puna sub semnul intrebarii. E vorba de imposibilitatea de a te opune schimbarilor cruciale la care asista lumea in ultimii ani, schimbari adunate generic sub numele de globalizare. Din aceasta perspectiva vom putea judeca mai cu folos ceea ce ne intereseaza aici, si anume votul istoric, majoritar, se pare, impotriva l