Trei investitori au aprins, de curind, in Onesti focurile in cuptoarele unei fabricute de sticlarie pe care au amenajat-o cu forte proprii, intr-un vechi atelier. Evenimentul putea trece neobservat printre alte initiative private, daca nu ne-ar fi adus aminte de o meserie rara la romani, aproape abandonata in ultimii zece ani, intr-o zona in care a creat inclusiv o scoala de meserii. In nici o luna de zile, fabrica si-a creat piata proprie in Romania, iar acum cocheteaza si cu niste clienti din Occident, care i-au promis primele comenzi. Valerian Sandulache se considera un om "muscat" de economia de piata. Dar incercarile esuate nu l-au descurajat, astfel incit intr-o banala discutie amicala cu un prieten din Bucuresti, acum citeva luni, a constatat ca a dat peste un om cu nume predestinat sa inceapa o afacere de zile mari. Pe amicul lui il cheama Nicolae Cioboiu. Este un om cu experienta in meseria de sticlar si, in plus, dispunea si de ceva materiale pentru un cuptor de topit cuart. Au hotarit sa inceapa afacerea la Onesti, unde mina de lucru calificata nu lipsea, de pe urma vechii fabrici de sticlarie din care multi tocmai fusesera concediati. Aici l-au gasit si pe al treilea lor asociat, inginerul Ion Chertes. Toti trei au pornit la treaba, alaturi de un mester samotor de la termocentrala Borzesti si de o echipa de 8 - 9 oameni. "Am facut aproape totul cu mina noastra, de la zero, incluziv zidaria - spune Valerian Sandulache. Intr-o jumatate de an am aprins focurile in cuptoare, iar in citeva saptamini le-am demonstrat celor care ne cainau pentru banii investiti, ca la capatul benzii rulante din cuptorul de recoacere au iesit primele pahare. N-a fost chiar ca la o bataie din palme, dar am gasit piata imediat si acum multi dintre romani isi beau spritul sau rachiul din paharele noastre". Sticla se modeleaza cu mina, cu mintea si cu sufletul Daca ajungi pe strada G