Nu-i prima oară cînd DEX-ul mă lasă déçu. Acum cîteva zile, căutînd la cuvîntul idiosincrasie , am dat peste un singur înţeles şi anume cel mai puţin folosit:
Idiosincrasie, idiosincrasii, s.f. Reacţie proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranţă la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. şi care se manifestă, de obicei, prin urticarie. - Din fr. Idiosyncrasie .
Deschizînd Dicţionarul enciclopedic, imposibilul se produce: unde micul şi fidelul Robert este completat de Webster (pe care, totuşi, îl încapsulează), Webster care este completat de (şi, la rîndul său, completează) Encarta, cu alte cuvinte, acolo unde fiecare pare să aibă ceva de spus, Dicţionarul enciclopedic se dovedeşte, în mod miraculos, geamănul siamez (deci şi teratologic) al DEX-ului:
Idiosincrasie(< fr. {i}; {s} idio- + gr. synkrasis " constituţie") s. f. Reacţie proprie fiecărui individ, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranţă la unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
menţionînd, iarăşi, singurul înţeles practic nefolosit al cuvîntului dar, este adevărat, eliminînd detaliul inexact al urticariei. Lucrul este de mirare, asta cu atît mai mult cu cît nici măcar în medicină aproape nimeni nu-l foloseşte. (În treacăt, mai amintesc că nici unul dintre dicţionare nu conţine adjectivul idiosincratic ). Dar, la urma urmelor, despre ce este vorba?
Le petit Robert: s.f. - 1581; gr. idiosugkrasia «temperament particular, neobişnuit», de la sugkrasis «amestec».
Med. Dispoziţie personală particulară, în general înnăscută, de a reacţiona la acţiunea unor agenţi exteriori (fizici, chimici) - anafilaxie.
Didact. Temperament personal.
Webster: 1604. Substantiv.
1 a: o particularitate de constituţie sau de temperament; o caracteristică sau o calitate individuală.
b: hipersensibili
