"S-a făcut rece, vine toamna!"

(un om vorbindu-şi singur, pe stradă) Comit vreo nedreptate, fie şi nu strigătoare la cer - ce, numai cele strigătoare la cer să însemne ceva? nu există şi injustiţii strict terestre, de colo pînă colo? - la adresa garderobei mele, căci e şi ea o fiinţă, chiar dacă dotată doar cu obiecte neînsufleţite, dar nu cunoaşteţi atîtea suflete care se dovedesc obiecte moarte sau simple sufleuri? - umilesc oare dragii ciorapi, bunele maiouri, bunele maniere concentrate într-o izmană, dispreţuiesc cumva sacrosancta cămaşă în numele căreia se dau mari şi justificate cele mai acerbe egoisme, ceea ce, e drept, nici o cămaşă de a mea nu şi-a permis, nu ştiu de ce, că nu obişnuiesc să fac pedagogie cu îmbrăcămintea mea, cu atît mai puţin morală, iar de cochetărie ce să mai vorbesc?, viaţa concret-istorică pe care am dus-o numai cochetărie nu m-a învăţat, sînt, deci, ingrat, rău şi prost faţă de costumele mele, două cu totul, antipatice foc prin solemnitatea cu care mi se impun, prin seriozitatea la care mă supun, prin întrebările care se abat peste ele: "ce-i cu tine, Cosule?" "ai înnebunit?", "pleci pe lumea ailaltă?", punîndu-mi sub semnul întrebării plicticoasa mea sociabilitate cu fiecare, la urma urmei ce păcat săvîrşesc dacă divulg că nimic nu-mi este mai drag, mai apropiat din tot ce îmbrac decît puloverul, un pulover, mai bine-zis aşa, nearticulat, nu la plural, cu toate că am vreo opt, nu spun o sută, doar opt, numărate bob cu bob, om cu om, fiecare cu povestea lui, cu şarmul, dar mai ales cu căldura lui, cu bunătatea, cu organica lui întrebare, naivă, presantă şi insolubilă: ce-şi poate dori un om mai mult decît bunătate şi căldură? Nimic din afara mea - dar nici prea departe de mine - nu conţine atîta bunătate şi căldură garantate lînă în lînă, "sută-n sută", concrete, fără incertitudini metafizice, fără metafore, fără abisuri, d