interviu cu
Dan C. MIHĂILESCU Spune-mi la repezeală trei persoane pe care nu le poţi înghiţi. Tocmai de la un mizantrop în devenire te dai matale cu întrebări dintr-astea? Domnule, eu am fost un mare iubitor al omului. Sau al ideii de om. Mă rog, nu mai ştiu. Philantropos , cum ar veni, etimologic, chestiunea. Numai că, de la an la an, persoanele iubite, numărul lor, se cam apropie de degetele unei mîini... Şi totuşi, dă-mi nişte nume. Ca să nu ai probleme, ele pot fi de pe lumea cealaltă... Aşa, categorialmente, nu? Păi, uite, fac un dicteu automat şi-ţi înşir cîteva figuri antipatice mie: Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Sami Damian, Marius Tucă, Leonida Lari, Marin Mincu, Paul Everac, o dată. Apoi "micimanii" gen Mircea Micu (care m-a ameninţat în '90 cum că "eu cu maşina mea te calc") şi tipul Traian Iancu (care m-a înjurat de mamă prin '88 cînd am dat să intru în vila scriitorilor din Sovata). Dar şi Adrian Marino, Mirabela Dauer, Edgar Reichmann, Marian Nistor, Paul Goma... Apoi toţi Scorpionii, zodie incompatibilă cu Săgetătorul. În fine, cel mai nesuferit îmi este cameleonul, categoria Silviu Brucan, omul care practică toată viaţa surfingul politic, e mereu pe linie, călare pe trend şi care cade invariabil în picioare. Ba mai mult, e mereu cu un ochi în avangardă. Leşin la ideea de Brucan, asta e, cu toate că ştiu prea bine că tot amoralitatea şi cinismul lui automercantil vor birui in aeternum . Ce altceva nu suporţi? Ranchiunoşii mă stupefiază. Încruntaţii, posacii, megalomanii, avarii, secretomanii, mincinoşii, negustorii de principii, găinarii. Naţionaliştii păguboşi, proşti, mitocani şi, deci, antinaţionali. Teroriştii ideologici. Am oroare de ţigani, ca şi de fanatismul corectitudinii politice. Sînt un conservator cu puseuri liberale, un elitarist care pledează pentru pedeapsa cu moartea, pentru castrarea violatorilor şi pentru eutanasie, adic
