Doi copii cresc singuri de opt ani, de cind le-au murit parintii. Se hranesc doar cu lapte si mamaliga iar singurii bani sint alocatia fratiorului mai mic Intr-un satuc uitat de lume, doi copii orfani traiesc avindu-se doar unul pe celalalt. De opt ani sint singurii locatari ai casutei ce sta sa se darime pe ei. Soarta a facut sa ramina singuri pe lume, dupa ce parintii li s-au prapadit unul dupa celalalt. De atunci cei doi copii isi gospodaresc singuri viata si dramuiesc fiecare strop din laptele dat de singura zestre ramasa de la parinti: vacuta Lunoaia. Odobasca este un sat din comuna Poiana Cristei, la care se ajunge anevoios, pe un drum accidentat. Daca mai ai si norocul sa ploua, drumul serpuitor devine inaccesibil, insa localnicii s-au obisnuit sa inoate in lutul clisos. Totusi, ca o compensare la saracia in care se zbat satenii din Odobasca, Dumnezeu le-a daruit un peisaj care sa le aduca aminte de Raiul Ceresc. La un moment dat, pe dreapta drumului, cum urci, se zareste casuta mica, batrineasca, a celor doi orfani Niscoveanu. Un copil plapind, cu ochi mari si tristi, iese in poarta. Emil n-are decit 10 ani. Sta timid si se uita curios la strainii care se apropie de ograda sa. Il striga repede pe fratele sau mai mare, care se apropie cu pasi grabiti. Protector, Gheorghe isi ia dupa git fratiorul mai mic, ascunzindu-si miinile pline de bataturi. "Ne scuzati, eram in spate la grajd si faceam curatenie", au fost primele cuvinte ale lui Gheorghe. Desi baiatul a implinit 18 ani, are statura unuia de 15 ani. Nu a facut decit opt clase, dar si-ar dori ca fratiorul lui sa poata merge mai mult la scoala. Cu o constitutie firava, Gheorghe poarta pe chip semnele suferintei, a grijei zilei de miine si a muncii de zi cu zi. Copilaria lui s-a sfirsit brusc la virsta de 10 ani, cind s-a trezit ca pe umerii lui apasa toata responsabilitatea unui cap de familie. Atunci a hota