Nici macar unul nu a dat bir cu fugitii in fata inamicilor. Ce-i drept nici nu prea aveau unde, majoritatea adaposturilor antiaeriene fiind pastrate sub cheie pentru alte ocazii Supusi de-a lungul tranzitiei multor incercari, care de care mai disperate, precum preturile mereu in crestere, somajul si cheltuielile la asociatie, exercitiul de alarmare publica din seara zilei de 28 septembrie li s-a parut botosanenilor floare la ureche sau, ca sa folosim limbajul organizatorilor, "o buna pregatire a populatiei si salariatilor (sic!) pentru astfel de situatii". Bravii mostenitori ai razesilor lui Stefan cel Mare au dovedit si cu acest prilej ca floarea curajului inca n-a ofilit pe aceste meleaguri, ba mai mult, ca spre deosebire de vremurile de mult apuse, cind crainicerii vesteau din buciume apropierea atacatorilor, contemporanii nostri n-au mai pirjolit lanurile, n-au otravit fintinile si nici nu s-au ascuns de frica in paduri. Demonstrind un spirit de vitejie practic de neinteles, contemporanii nostri au sfidat de aceasta data moartea, iesind in strada cu miinile goale ca sa intimpine inamicul presupus. De mult nu s-a mai intimplat asa ceva. Cam de la meciul cu Anglia de la Campionatul European din vara. Inca din jurul orei 20, botosanenii se pregateau sa intimpine inamicul cu ce aveau ei la dispozitie, nimic altceva decit miinile goale si curajul lor iesit din comun, pe care l-au descris cu lux de amanunte inaintasii in baladele lor stramosesti. "Prin foc, prin spangi, prin glont, prin fum, prin mii de baionete", bravii nostri concitadini, cu textul comunicatului publicat de Inspectoratul de Protectie Civila in miini, au purces sa infrunte dusmanul pitulat in imaginatia organizatorilor. Numai rezerve de alimente si apa minerala nu si-au luat si n-aveau nici motive din moment de acestea se gaseau din belsug in orice unitate de alimentatie publica ce le putea servi ca l