Oraşului Portland din Oregon încă i se mai iţeşte cămeşoiul ţărănesc din pantaloni, dar cu siguranţă preţul caselor nu mai e ce a fost. Nu e - încă - chiar atît de rău ca la Seattle, unde îşi aprind ţigările cu bancnote de o sută de dolari. Sau şi le aprindeau, înainte ca acţiunile Nasdaq să o ia spre sud. Acum s-ar putea să folosească numai de-alea de cincizeci. Am fost la Portland să dau o mînă de ajutor unui grup de tineri artişti/arhitecţi ca să înalţe un templu lui Diogene. Grupul RIGGA a salvat mai mulţi piloni de autostradă pe care un excentric mecanic de tren, pe nume Tom Stefapolous, i-a înnobilat prin anii '40, imediat după război. Stefapolous, un imigrant grec, şi-a pictat pe stîlpi viziunile despre zeii greci şi peisajele americane, alături de năluci simbolice, în timp ce maşinile pluteau pe deasupra capului său, iar trenurile îi bubuiau pe de laturi. Lucra în timpul liber, între curse, şi i-a luat ani ca să desăvîrşească pictarea stîlpilor de la Lovejoy Ramp. Personajul său favorit era Diogene, filosoful grec care dormea într-un butoi şi umbla prin lume cu un felinar aprins, ca să găsească un om cinstit. Ar fi putut picta alţi filosofi, mai sofisticaţi, ca Platon şi Socrate, dar el era un bărbat neînsurat, căruia îi plăcea să bea de unul singur şi cu siguranţă se identificase cu anticul singuratic. Ca mulţi alţi imigranţi greci din Portland din acele vremuri, cînd era plecat în cursă îşi lăsa banii spre păstrare la o mică băcănie grecească. Cînd venea acasă, îşi cheltuia economiile pe vopseluri şi pe vin. Acum doi ani, cînd Lovejoy Ramp a fost pusă pe lista de demolări, tipii de la RIGGA au convins statul şi municipalitatea să taie stîlpii de susţinere şi să îi pună la păstrare. O trudă imensă. Fiecare stîlp cîntăreşte tone şi măsoară zece metri înălţime. Evenimentul a fost înregistrat cu grijă pe peliculă. Cînd stîlpii au ajuns unde odihnesc acu