Ca-n fiecare toamnă, la întoarcerea din vacanţă, m-a aşteptat şi de data aceasta şirul examenelor. Mai mici sau mai mari, restanţe şi comisii de burse în străinătate, etc. Şi tot ca-n fiecare toamnă, după ce toate acestea s-au terminat, stau la fereastra biroului meu de la mansardă, mă uit la frunzele purtate de vînt şi "număr bobocii". Ia să vedem, ce-am mai avut de data aceasta? Închid ochii pe jumătate şi-mi fac mica mea statistică subiectivă, nereprezentativă dar nu şi nesemnificativă pentru ce se întîmplă pe "marea scenă a ţării". Care au fost deci, de data aceasta, "temele" recurente, atitudinile mai mult sau mai puţin tipice? Păi, ca în toţi anii, mai ales la restanţe, apare tema eu muncesc, aşa că... Aşa că n-am avut timp să vin la cursurile matale şi nici acum nu prea am mult timp de pierdut. Şi cînd ţi se mai spune şi că "eu lucrez la Parlament şi acolo avem mult de lucru", aproape că-ţi vine să-ţi ceri scuze pentru existenţa asta inutilă de profesor şi să pleci, jenat, din sală. Mai interesant este însă ce se întîmplă la nivele mai înalte, cu viitoarele noastre elite doritoare să se perfecţioneze în străinătate. Am observat aici o temă tot mai bine reprezentată, care ar putea fi numită sociologia salvează România. Tot mai mulţi tineri proveniţi din lumea uşor complexată a umanioarelor îşi îndreaptă atenţia spre domeniul ştiinţelor sociale, fascinaţi de posibilităţile de a explica tot ce mişcă în societatea noastră. - Dar aveţi studii de specialitate în domeniu? - mai întreabă, tipicar, cîte un membru al juriului. - Nu, dar tema mi se pare deosebit de interesantă şi actuală - vine de regulă răspunsul. Ceea ce, de multe ori, este şi adevărat. Aşadar, la lucru, după exemplul colegilor noştri din spaţiul public românesc, care şi ei explică tot ce mişcă

în societatea noastră fără să-şi pună măcar problema unor studii de specialitate. O altă temă ob