În vremurile bune, cînd ciorba era 2 lei 50, friptura 10 si dl Iliescu prim-secretar, artiştii timişoreni mergeau la teatru cu o speranţă: să vină El. Prieten al actorilor şi fin cunoscător al repertoriului, dl Iliescu avea un efect curios asupra lucrătorilor cu rictusul şi declamaţia. Ne-a spus-o doamna Florina Cercel, guest star la lansarea candidaturii primului dintre spectatori: actorii jucau mai bine cînd era el în sală. Aşa şi-acum. Lansarea lui Ion Iliescu în cursă pentru încă un mandat a fost un lung prilej de mărturii destinate doar aparent sălii pline de oameni convinşi. De fapt, aproape toţi i-au vorbit lui. Spre deosebire însă de actorii de odinioară, care aveau replici fixe şi speranţe în repartiţia vreunui apartament, actorii de astăzi au putut improviza. Mai greu, dar şi aşteptările-s mai mari. Aşa ne-am adus aminte de Iliescu organizator al unui concurs de şah pentru tineret, la sfîrşitul anilor 40. De Iliescu absolventul. Iliescu de la ape, Timişoara, Editura Tehnică. Într-un cuvînt, aşa cum a spus-o un inventator de la Iaşi, Iliescu - Omul Universal. Pentru cei interesaţi de obţinerea calificativului, veşti proaste. Se capătă numai citind toate cărţile publicate de Editura Tehnică, aşa cum a făcut dl Iliescu în perioada cît a fost şef acolo. Cine e acest Da Vinci de partid şi de stat? În nici un caz fostul preşedinte. Despre această perioadă din viaţa respectatului director şi prim-secretar s-a vorbit mai puţin la lansare. Tactica e firească: Iliescu, la drept vorbind, n-are altă Românie cu care să se mîndrească decît cea de prin '70. Aceeaşi la care visează şi onor electoratul său. România pe care a păstorit-o mai încoace e cea pe care trebuie s-o uităm ca să-l alegem din nou. Şi de ce nu? În fond, atît Ion Iliescu, cît şi partidul lui vin astăzi cu o ofertă nouă. Proprietatea e garantată. Concurenţa încurajată. Chiar şi personajele de pe