Cîrciuma 15: "Casa Verdi",
pe Calea Griviţei, dinspre Piaţa Romană Iolanda Malamen, patroana: "Iniţial, i-am implorat pe prietenii mei să-mi dea un nume. Nu mi s-a părut nici unul extraordinar. Pînă la urmă, a trebuit să dau un nume şi am dat cu bîta în baltă. Şi am avut o revelaţie... vroiam cît de multă verdeaţă în curtea asta, mi-am adus aminte şi de romanul lui Llosa. Eram tare împăcată cu mine. Într-o după-amiază, ducîndu-mă la buna mea prietenă Stela Covaci, mi-am întîlnit prietenii, care aveau feţe căzute: «eşti inconştientă, nu-ţi dai seama, cum Casa Verde , ce, e cuib de legionari?» < p>
O noapte întreagă m-am luptat cu mine fiindcă dădusem comandă unei agenţii să-mi facă firma. Alţi bani să fac una nouă nu aveam. M-am gîndit că pot înlocui o literă cu alta... eram extrem de tuşată... m-am gîndit să-mi pun propriul nume. Pînă la urmă, am găsit soluţia: am tăiat beţele de la E şi rămîne I. Trăieşte tocmai fiindcă nu are o legătură clară cu realitatea. Ştiţi, unora li s-a părut firesc să se cheme Casa Verdi, alţii n-au avut ce zice. Verdi a fost un mare artist, locul acesta e populat de foarte mulţi artişti. Dar eu mă simt obligată, acum, ca la un modest casetofon să pun arii celebre din Verdi."
Eugen ISTODOR
Cîrciuma 15: "Casa Verdi",
pe Calea Griviţei, dinspre Piaţa Romană Iolanda Malamen, patroana: "Iniţial, i-am implorat pe prietenii mei să-mi dea un nume. Nu mi s-a părut nici unul extraordinar. Pînă la urmă, a trebuit să dau un nume şi am dat cu bîta în baltă. Şi am avut o revelaţie... vroiam cît de multă verdeaţă în curtea asta, mi-am adus aminte şi de romanul lui Llosa. Eram tare împăcată cu mine. Într-o după-amiază, ducîndu-mă la buna mea prietenă Stela Covaci, mi-am întîlnit prietenii, care aveau feţe căzute: «eşti inconştientă, nu-ţi dai seama, cum Casa Verde , ce, e cuib de legionari?» < p>
O noapte întreagă
