Ultimele zile ne-au prilejuit observarea, în strînsă succesiune, a două serii de evenimente. Primul dintre acestea a fost asociat cu Olimpiada de la Sidney. Rezultatele obţinute de sportivi au plasat România pe un foarte onorabil loc 11 în lume. Cele cîteva pete de culoare aduse de eliminarea din competiţie a unor membri ai delegaţiei noastre, sau de intensele dezbateri privind pilula contra răcelii şi retragerea medaliei de aur pentru Andreea Răducan au reuşit pe de o parte să scoată oamenii în stradă la Bucureşti, iar pe de altă parte au determinat agenţii de presă prestigioase să lanseze sondaje de opinie prin telefon sau Internet. Consecinţa acestui melanj de rezultate prestigioase şi gafe penibile a fost dezvoltarea unei stări de spirit entuziast premiale, în conformitate cu care COR, guvernul, primăriile din oraşele de reşedinţă ale medaliaţilor, firme puternice ca ROMTELECOM, posturi de televiziune şi gazete de tot felul s-au întrecut în a oferi olimpicilor autoturisme Ford Mondeo, apartamente, zeci şi sute de milioane de lei etc. Argumentul cel mai frecvent evocat în sprijinul acestei atitudini a fost acela al beneficiului de imagine adus de cei mai buni ambasadori ai României în lume - sportivii de performanţă. La doar o zi sau două după sosirea avioanelor aducătoare de zîmbete largi, pălării australiene şi nedumeriri privind motivul pentru care cutare sportiv nu a purtat echipamentul prevăzut în contractul valorînd bune zeci de mii de dolari, sosesc în ţară medaliaţii români ai Olimpiadei internaţionale de informatică . Rezultatele obţinute de acest al doilea set de olimpici plasează

România pe un şi mai onorabil loc trei în lume. Evenimentul nu electrizează însă pe nimeni şi aflăm că tinerii olimpici ai minţii urmează a primi, nu imediat ci peste cîteva luni, trei sute de mii de lei. Raportul de aproximativ unu la o mie dintre premiile pe care