Expresia "poveşti de adormit copiii" este arhicunoscută, mai ales în sensul ei figurat. La propriu, poveştile pe care le citeşti, seara, în pat, copiilor s-au schimbat simţitor. Desigur, clasicii Andersen sau Fraţii Grimm vor exista întotdeauna, dar repovestirile diverselor edituri vor continua să ne ofere feţe nebănuite ale lor: ori trunchiate, ori moralizatoare, ori politic corecte, ori inadecvate ca limbaj. Pe lîngă poveştile clasice, piaţa editorială pentru copii a început să producă o serie de cărticele specializate, inspirate din universul copiilor. Dacă poveştile clasice le puteau induce, copiilor, gînduri nepermise, prin excesul de imaginaţie şi, uneori, de cruzime, aceste cărticele sînt periate de orice asperitate. De asemenea, povestioarele pe care le conţin narează situaţii din viaţa cotidiană a copiilor de o anumită vîrstă; scopul lor nu este atît moralizator, cît didactic şi pragmatic: copiii, dar şi părinţii, sînt învăţaţi cum să facă faţă optim unor momente mai mult sau mai puţin importante din viaţa unui copil. De obicei, scheletul didactic al istorioarei alcătuit, parcă, pe baza unui profil psihologic al vîrstei căreia i se adresează, este pigmentat cu puţin umor şi neprevăzut, în limitele firescului, niciodată frizînd senzaţionalul. Noapte bună, copii!, apărută, recent, la Editura Egmont, este prototipul categoriei sus-menţionate. Scoasă în condiţii grafice foarte bune, pe hîrtie lucioasă şi cu desene clare şi idilice, dar în limitele veridicului, cărţulia se urmăreşte cu plăcere; simţi, atunci cînd o răsfoieşti, că ai de-a face cu un volum pentru copii după toate regulile jocului. Ca obiect, Noapte bună, copii! îşi atinge nemijlocit scopul. În ceea ce priveşte conţinutul, cuminţenia periată a textului te pune pe gînduri. Ca părinte cititor, simţi lipsa imaginaţiei şi a fantasticului. În prima povestire, de pildă, grupul de copii eroi ai cărţ