Ne aflăm într-o rezervă cochetă, într-unul din spitalele moderne care au împînzit ţara în ultimii ani. Pe un pat imaculat stă un domn în vîrstă. Are un zîmbet cald, poate puţin cam expansiv, dar cu puţină atenţie îi poţi ghici în priviri satisfacţia, toleranţa şi globalismul. Aura care-l învăluie spune clar că nu este un bolnav, ci doar convalescentul unei operaţii de transplant în care a jucat rolul (generos) de donator. Alături de el, în alte paturi, sînt cei patru nepoţei, beneficiarii transplantului. Să-i numim Petre, Mugur, Teo şi, mă rog, Theo, n-am găsit altă rimă. Numele adevărate sînt ţinute secrete, pentru a le proteja imunitatea. În jurul lor - aparate complicate, tuburi digestive, cabluri electorale şi luminiţe care joacă ameţitor. În spatele acestei imagini techno este o poveste în acelaşi timp eroică şi înduioşătoare, surprinsă de reporterul nostru, aşa cum a fost. Încă din naştere, cei patru frăţiori sufereau de un sindrom rar, o boală neiertătoare, cu nume complicat, care de cîţiva ani face ravagii prin ţara noastră. Mai mult decît probabil că ea a fost introdusă clandestin în ţară de către FBI. Sau FMI. Cum s-a întîmplat şi cu alte creaţii ale laboratoarelor CIA, care ne-au trimis rîia, hepatita şi păduchii, boli pînă acum necunoscute pe aceste plaiuri binecuvîntate, unde unii spală putina şi alţii banii. Informaţii furnizate de directorul spitalului Sf. Nicolae, un competent inginer mecanic. Să revenim la micuţii pacienţi, în modernul spital dintr-un judeţ de munte. Ca mai toţi copiii, se mai scăpau şi ei în pătuţ. Dar, într-o bună zi, bunicul a dus cearşafurile la spălat la fabrica de avioane, recent convertită la producţia civilă. Cînd le-a luat înapoi, o etichetă: "Urina copiilor conţine urnofen peste limita admisă ". Halucinant! Şi, mai ales, nedrept! Micuţii erau în pericol să-şi piardă permisele de conducere! În disperare de cauză, buni