Nu, nu este ce credeţi, ceva din familia "manualelor alternative"! E "alternativ" pur şi simplu pentru că nu am ştiut cum să-i spun acestui curs pe care ar fi trebuit să-l ţin acum cîteva ore dacă ar fi venit măcar doi, trei studenţi. Dar nu a venit nici unul, pentru simplul motiv că li se schimbase programul cu o zi înainte şi eu am fost singurul, se pare, care am aflat de acest lucru. M-am pomenit aşadar fără responsabilităţi, liber şi cuprins de acel sentiment efemer dar binecuvîntat pe care doar două ore "furate" vieţii ţi-l pot da. Atins aşadar de graţia contingentă a gratuitului, m-am dus să-mi trăiesc clipa în preajma unei halbe nevisate. Moţăind sub soarele de toamnă, cu ochii pe jumătate închişi, m-am pomenit depănîndu-mi cursul, sfătos şi arborescent, dezvoltînd paranteze precum într-un roman de Victor Hugo. Păi hai să ne mai uităm o dată la acest text al lui Valade - îi îndemn eu pe studenţii mei virtuali, ce-şi sorb şi ei, pe gînduri, berea alături de mine. El zice că "sociologia este fiica revoluţiei industriale", ceea ce ştim cu toţii. Mai zice că "industrializarea a provocat sentimentul unei rupturi divers interpretată, al unei separări între un înainte şi un după ce au dat naştere unor reprezentări puternic contrastante" (de tipul societăţi "tradiţionale" / societăţi "industriale" sau "moderne"), "preluate de ideologiile contra-revoluţionare, pe de o parte şi de cele progresiste, pe de altă parte". Asta era mai de mult şi constituie teoriile clasice ale modernizării, de pe la sfîrşitul secolului XIX şi prima parte a secolului XX. "Iluziile o dată spulberate - ne mai spune Valade -, se poate observa acum ce anume le-a dat naştere: permanenţa unui model linear
de dezvoltare, certitudinea că aceleaşi mecanisme trebuie să producă întotdeauna aceleaşi efecte, o concepţie eronată asupra societăţilor arhaice sau tradiţionale şi, mai presus de toa
