Omul de tip nou, îl am în vedere pe cel visat de nea Nicu, a devenit între timp unul de tip vechi. Ar face bine să se ia de mînă cu Dinu Păturică, sînt la fel de schematici şi de anacronici. Faţă de Codul eticii şi echităţii socialiste azi manifestă interes doar vreo cîţiva buimaci. Tranziţia produce pe bandă rulantă noi tipuri de oameni noi. Diversitatea lor este năucitoare, deşi există ceva care îi apropie, toţi au urechi de şacal. Fie că vor să-şi vîndă ţara, fie că nu, se străduiesc să o facă praf şi pulbere. Bătrînii şi cei de vîrsta mea rezistă mai bine, tinerii cinstiţi care nu fac parte din tipurile noi de om nou îşi pierd însă cu fiecare zi care trece curajul. Care şi l-a pierdut de tot pleacă din ţară şi nu se mai întoarce. Nici nu s-ar putea altfel. Omul tînăr şi cinstit nu poate să-şi rezolve decent nici una dintre necesităţile de bază. Stă în camere închiriate, se îmbracă la second hand şi mănîncă lături. Între el şi oamenii de tip nou nu există nici o punte. Nu se întîlnesc, dar se dispreţuiesc. Recent am avut ocazia să aflu care este intensitatea dispreţului. Mă aflam la Mall. Între felurite piese de mobilă figura şi un pat dublu, supermatlasat, plin de volane care cădeau în cascadă, alburiu-sidefiu, dintr-o mătase proastă. Scenografie de vodevil. Mă uitam la el rîzînd cu gura pînă la urechi. O vînzătoare de tip nou mă urmărea cu greaţă politicoasă. O rog pe sora mea să întrebe cît costă toltoaşa de cîrpă cu pretenţii de pat. Ei bine, costa douăzeci şi patru de milioane!!!

Comentez fără să privesc în jur, uite un pat pentru proşti, dă pe el douăzeci şi patru de milioane numai cine nu a văzut pat neam de neamul lui. În clipa imediat următoare am simţit patru andrele care mi-au pătruns în carne. Erau privirile unor femei, una părea mamă şi cealaltă fiică, ambele vizibil interesate de pat. N-are importanţă ce a urmat. Voi rămîne multă vreme c