În luna august a acestui an, pentru a asigura securitatea participanţilor la adunarea ţiganilor protestanţi din Franţa, au fost mobilizate patru escadroane de jandarmi, relatează ziarul Le Monde din 28 august 2000. Prezenţa lor a favorizat şi liniştea locuitorilor din împrejurimi, care s-au simţit ameninţaţi de prezenţa masivă a nomazilor. Chiar în ţările dezvoltate ale Europei, forţele de ordine se interpun preventiv între Gadji şi Romi. După un reportaj din Franţa, în care sînt citate prejudecăţile ambelor părţi, Mirel Bran, corespondentul din România al ziarului, povesteşte cît de puternic este sentimentul de respingere al ţiganilor, chiar cînd sînt denumiţi romi, şi relatează cu optimism acţiunile organizaţiei lor de tineret Romani Criss. Articolul de fond din aceeaşi ediţie a ziarului, intitulat Lecţia ţiganilor, încearcă o concluzie: "40.000 de ţigani din Franţa - romi, sintis şi alţii - s-au adunat, sîmbătă 26 august, lîngă Chambley, o comună cu 4000 de locuitori din Meurthe-et-Moselle. Şi ca într-un scenariu din noaptea timpurilor, de pe vremea cînd pribegii au pornit la drum, se spun mereu aceleaşi poveşti. La umbra caravanelor, stăpînindu-şi resemnaţi mînia, ei se plîng că au fost şi sînt victime ale reflexelor de respingere, ale gesturilor de excludere, pe scurt ale rasismului obişnuit practicat de «gadji » faţă de romi. În primăriile din împrejurimi, la negustorii din Chambley, se puteau auzi vechile reclamaţii ale sedentarilor: anul trecut, în aceeaşi împrejurare, cînd s-a adunat comunitatea protestantă a ţiganilor, s-a înregistrat un mare număr de furturi şi acte de vandalism. În acest punct, nu are rost să cedăm facilităţilor romantismului corect politic: între romi există hoţi, derbedei, golani, grupuri organizate ale banditismului major. Dar nu într-o măsură mai mare decît în alte părţi, de la periferie sau de aiurea, nu mai mulţi decît se pot