Psihologia socială a Sovieticului (S. pe scurt) n-a fost deloc studiată pînă în prezent. De altfel, este puţin probabil ca cineva să se aplece într-o zi cu seriozitate asupra ei, fiindcă e o îndeletinicire mult prea plictisitoare. Stările sale sufleteşti atunci cînd stă la coadă ore întregi? Neant. Nu e decît o aşteptare căreia i se întrevede capătul şi nimic mai mult. Stările sale sufleteşti atunci cînd îi face o porcărie unui seamăn? Doar senzaţia mărginită a datoriei împlinite şi nimic mai mult. Stările sufleteşti ale lui S. atunci cînd este promovat? Nemulţumire fiindcă nu a fost promovat şi mai sus şi aşteptarea următoarei avansări. Şi aşa mai departe. Totuşi, anumite trăsături de psihologie socială ale lui S. merită atenţia noastră, fie şi numai pentru a şti ce aşteaptă urmaşii noştri de la noi în viitorul (luminos, iminent şi inevitabil) edificiu al comunismului. (...) Iată un exemplu. Dacă S. devine o personalitate redutabilă, care rezistă ispitelor realităţii, aceasta nu înseamnă că trebuie să facem din el un sfînt ce duce o existenţă virtuoasă. Dacă încearcă efectiv să trăiască o astfel de viaţă, el este ori rapid redus la tăcere şi lichidat

prin toate mijloacele, ori ajunge să fie luptătorul împotriva tuturor micilor nedreptăţi din jurul său, puternic susţinut de puterea sovietică şi de propagandă. Acest campion al dreptăţii declară război administraţiei propriului său bloc care n-a reparat robineţii, îi dă în judecată pe cei care fumează în locurile publice, pe cei care produc poluare sonoră sau deţin tranzistori. Acest campion al dreptăţii este unul dintre stîlpii de bază ai comunismului. El nu va fi niciodată destul de matur pentru a se opune întregului nostru sistem. Pentru o asemenea opoziţie trebuie să faci cu adevărat ceva, trebuie să trăieşti mult şi să gîndeşti bine toate aceste lucruri, şi mai trebuie ca societatea - dintr-un motiv s