Multă dreptate avea poetul: "În micuţa noastră ţară n-ar fi rău să fie bine." Uite cum stă chestia cu integrarea: o vrea toată lumea, şi ei, şi - mai ales - noi, dar se mai amînă oleacă, pînă se mai îmbrebeneşte prosperitatea şi democraţia. În rest, ceea ce scrie (în documentele oficiale de la Bruxelles, Strasbourg, dar mai ales de la Bucureşti) - aia e! Totuşi, mai mult ca un exerciţiu hermeneutic, foarte aproape de graniţările cu domeniul SF, iată ce s-ar putea imagina: România are o problemă (de fapt, are chiar un "ghiveci" de probleme, dar - spre simplificare - acum ne facem că avem doar una), şi anume necesitatea îmbunătăţirii semnificative a situaţiei romilor, într-o perioadă rezonabilă de timp. Aşa a spus Big Brother ("Europa, cu ochii aţintiţi asupra noastră..."), încă din 1993. Dacă nu o spunea Europa, noi ne vedeam de treabă (tot aşa cum a trebuit să vină Europa să ne spună să avem grijă de copiii noştri etc.). Dar, dacă a spus-o, se face. Europa vrea să avem puţină grijă de concetăţenii noştri romi din pricini, evident, umanitare. Asta, pentru cine întreabă. Pentru cine cumpără, să facă bine să citească textul moţiunii de recomandare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 8830 din 22 septembrie 2000; iar dacă nu are textul la îndemînă, să citească măcar titlul, care sună aşa: Improvement of living and social conditions of the Roma/Gypsy population in order to decrease possible Romani migration from the countries of Central and Eastern Europe. Pe scurt, "să facem totul" pentru ca romii să stea acolo unde sînt ei acum. Zis şi făcut. Din păcate, romii nu prea sînt un subiect atractiv pentru politicienii din România, în principal deoarece este prea bine ştiut că voturile vin de la majoritate, care nu este foarte incintată - din motive istorice, practice, ideologice etc. - de însăşi prezenţa acestei minorităţi naţionale pe plaiurile mioritice