Marie NDIAYE

Un temps de saison

Les Éditions de Minuit, 1994, 144 p.

Foarte tinara franco-senegaleza Marie NDiaye (33 de ani) debuteaza foarte timpuriu, la saptesprezece ani. Ca si in cazul altor minuitisti, primul manuscris ii este refuzat de toate editurile cu exceptia editurii Minuit. Care ii va refuza la rindul ei, insa, manuscrisul celei de-a doua carti, Comédie classique, scrisa sub influenta prea puternica a grupului OULIPO, compusa dintr-o singura fraza crescuta pe parcursul a o suta de pagini. Spre deosebire de alte colege de breasla – Lydie Salvayre, Amélie Nothomb, Danièle Sallenave, Pascale Rose – stilul si exprimarea Mariei NDiaye sint foarte elaborate, en pointillé, sintaxa convocata pentru a sustine, de pilda, in Le Temps de saison (1994) sau La Sorcière (1996), spatii obscure si claustrate, realitati fantastice, care tin desigur de fascinatia scriitoarei pentru magie si ezoteric, dar sint si rezultatul repercusiunilor intime ale unei duble apartenente: Marie NDiaye este frantuzoaica prin nastere, dar radacinile fiintei ei apartin Africii negre. De-aici provine probabil si cromatica dominanta a prozelor ei, sumbra, cenusie, opaca.

Nascuta dintr-un tata senegalez si o mama frantuzoaica, Marie NDiaye transfigureaza literar o identitate incerta, o stranietate existentiala care nu poate fi asimilata decit prin proiectia ei literara. Tinara negresa isi face studiile la Fresnes, liceul la Sceaux, urmeaza cursuri de lingvistica la Sorbona, dar nu scoala este preocuparea sa de capatii. Cititoare pasionata, parcurge marile literaturi ale lumii in ordine, atinsa, de la virsta de doisprezece ani, de viciul nobil al scrisului.

Autoare a sapte carti la virsta de treizeci si doi de ani, Marie NDiaye isi urmeaza obsesiile cu consecventa, straluceste de fiecare data, odata cu fiecare carte aparuta, ajungind la