Daniil Harms (1905-1942, pseudonimul cel mai cunoscut al lui Daniil Ivanovici Iuvaciov) este una dintre figurile cele mai stranii si mai misterioase ale avangardei ruse din anii ’20-’30, animator, alaturi de intre altii – Alexandr Vvedenski si pictorul „suprematist“ Kazimir Malevici –, al grupului artistic OBERIU. Scrierile sale au fost comparate de catre putinii comentatori romani (intre care Dan Culcer) cu cele ale lui Urmuz, Kafka, Jarry, Edward Lear, Erik Satie, Gottfried Benn, Slavomir Mrozek, Eugen Ionescu...

Inceputurile literare ale lui Harms au fost influentate de cubo-futurismul transrational (zaumniki) al lui A. Tufanov. In 1928, grupul isi lanseaza propriul manifest si se produce cu spectacole de teatru poetic (amestec de acrobatii si de discursuri absurd-umoristice, formal logice) in salile unor institutii oficiale din Leningrad dar si in camine strudentesti si chiar in cazarmi. OBERIU propunea o arta eliberata de didacticism si formalisme, o meditatie asupra solitudinii si absurdului conditiei umane, o arta minimala a faptului divers, a improvizatiei parodice si ironiei, in raspar cu poncifele „literaturii inalte“. Dupa publicarea manifestului, ecourile negative pe marginea reprezentarii unei piese de Harms, Elisabeta Bam, duc la scindarea grupului, care, supus tirului presei oficiale, se va dizolva in 1930. Pina in 1932, Harms va publica literatura pentru copii, in care isi pune intreaga fantezie si imaginatie verbala. Cu putin inaintea mortii ii apar inca doua culegeri de acest tip. Inca din 1927 isi adunase versurile intr-un manuscris, care n-a mai fost editat. In ultimii zece ani de viata va scrie – pentru el insusi si pentru prieteni – citeva nuvele si povestiri. Chinuit de angoasa opresiva si de presimtiri obsesive, bizarul, hipersensibilul Harms se va stinge din viata in februarie 1942, la nici 37 de ani, intr-un spital de boli nervoase. Re